Vortexul Lance Armstrong » Confesiunea americanului înseamnă trădarea prietenilor şi pierderea multor milioane de dolari

Plecăm de la ipoteza că Oprah nu a făcut vreo năzdrăvănie media şi că Lance Armstrong a recunoscut, într-adevăr, dopajul în interviul pe care i l-a acordat. Odată ce cutia Pandorei va fi deschisă şi Lance Armstrong va confirma ceea ce unii anunţau încă din 1999, afacerea îi va scăpa uşor de sub control. Texanul în vîrstă de 41 de ani va fi nevoit să răspundă în faţa presei americane, de departe cea mai "sălbatică" dintre toate, va suporta oprobriul public şi va fi, din nou, faţă în faţă cu sistemul de justiţie de peste Ocean. Însă, mai interesant de atît, Armstrong nu va suporta singur consecinţele propriilor declaraţii, confesiunea sa putînd însemna o adevărată spărtură în zidurile afacerii ce l-a propulsat în şapte rînduri pe prima treaptă a podiumului din Paris. În ordinea impactului, ei sînt cei care vor suferi cel mai mult de pe urma confesiunii lui Lance Armstrong:

1. LANCE ARMSTRONG. Principalul lucru de care trebuie să se ferească este Departamentul de Justiţie din Statele Unite, cel care se poate alătura procesului intentat de Floyd Landis, fost coechipier al lui Armstrong, împotriva companiei US Postal. Landis îi acuză pe Armstrong&Co. de fraudarea Statelor Unite, pentru că au folosit banii companiei de stat, între 30 şi 50 de milioane de dolari, în activităţi ilicite, în ciuda faptului că acest lucru era interzis în contract. Landis mizează pe faptul că legea americană oferă 30% din banii returnaţi guvernului celui care demaschează o eventuală neregulă.

Un articol CBS publicat miercuri dezvăluie că Lance a luat legătura cu oamenii de la Departamentul de Justiţie şi le-a propus să returneze 5 milioane de dolari + o mărturie într-un tribunal federal în care să incrimineze pe toţi cei care au contribuit la frauda produsă de "cel mai sofisticat sistem de dopaj de pe glob". Oficialii federali au refuzat oferta, fiind conştienţi că dacă se alătură lui Landis în boxa acuzării şi cîştigă procesul, Armstrong şi ceilalţi artizani ai dopajului din perioada US Postal sînt obligaţi să returneze statului american de trei ori banii pe care i-au primit, adică aproximativ 100 de milioane de dolari. :O Ironic sau nu, Departamentul de Justiţie poate să se alăture lui Landis pînă joi noapte, adică la o oră şi jumătate după ce prima parte a interviului cu Oprah va fi fost difuzată.

Înconjurat de una dintre cele mai puternice echipe de avocaţi din Statele Unite, Lance Armstrong va încerca să lupte pînă la capăt. "Maestrul Dezastrelor" Mark Fabius, omul care a manageriat criza de imagine pentru clienţi precum Bill Clinton sau Goldman Sachs, a fost însărcinat să dirijeze transformarea lui Armstrong din călău în victimă, iar interviul atent planificat cu Oprah este primul pas. Totuşi, Lance Armstrong ar putea pierde orice urmă de simpatie din partea publicului american dacă încearcă să se victimizeze. Americanul a negat cu insistenţă orice folosire a substanţelor interzise, de-a lungul a 15 ani, şi lejeritatea cu care a minţit nu îl pune în aceeaşi categorie cu atleţi precum Ben Johnson sau Marion Jones, de unde şi sentimentul mult mai acut de trădare. Lance trebuie să se ferească şi de indiferenţa socială, cea mai puternică povară pentru un personaj cu un orgoliu nemăsurat cum este el.

2. JOHAN BRUYNEEL. Este omul care a stat permanent lîngă Lance Armstrong, după ce acesta s-a reîntors în ciclismul profesionist. Considerat cel mai de succes director sportiv din istoria disciplinei, Bruyneel a ales să continue lupta cu învinuirile USADA şi nu a renunţat nicio clipă să-şi clameze nevinovăţia. Mărturia lui Armstrong nu poate fi congruentă cu apărarea lui Bruyneel, iar belgianul poate părăsi definitiv sportul pe două roţi. Mai mult de atît, Bruyneel a deţinut o funcţie executivă în cadrul firmei Tailwind Sports, cea care a manageriat banii US Postal. Asta îl aruncă în linia întîi a procesului federal declanşat de Landis.

3. THOMAS WEISEL / BOB STAPLETON / BART KNAGGS. Toţi sînt prietenii lui Lance Armstrong, dar şi capii companiei Tailwind Sports. Weisel este bancherul lui Armstrong şi omul care a fost atent să răspîndească raţional resursele primite de la US Postal, conform declaraţiei lui Tyler Hamilton, fost ciclist în perioada nefastă. Stapleton este implicat şi la fundaţia de luptă împotriva cancerului Livestrong, iar împreună cu Bart Knaggs sînt cei care au încercat să o intimideze pe Betsy Andreu, una dintre primele voci împotriva lui Lance Armstrong. Toţi trei au condus destinele Tailwind şi sînt subiectul acţiunii în justiţie.

4. CICLISMUL. Sportul pe două roţi e nevoit să îşi malaxeze cel mai mare erou din ultimii 20 de ani. Forţarea confesiunii lui Lance Armstrong face parte din lupta teribilă pe care ciclismul o duce cu propriii eroi, însă asta începe să coste la nivel de imagine. Dick Pound, membru în Comitetul Olimpic Internaţional, a cerut excluderea ciclismului de la următoarea Olimpiadă, pînă sportul reuşeşte să-şi regăsească reperele. Mărturia lui Lance Armstrong asigură veridicitatea dosarului USADA, dacă mai era nevoie, însă sugrumă ciclismul.

5. CAPII UCI. Confesiunea lui Lance Armstrong demască modul în care a fost condus ciclismul. În funcţie de cît este dispus să dezvăluie, americanul poate să explice către cine s-au făcut cele două donaţii în valoare de 125.000 de dolari şi de ce s-au făcut. Hein Verbruggen, olandezul care a condus UCI pînă în 2005, este cheia unei eventuale colaborări dintre echipa US Postal şi cei care trebuiau să fie gardienii dopajului în plutonul profesionist. Dacă Lance recunoaşte dopajul, în speranţa că va putea participa la competiţiile de triathlon, trebuie să îl arate cu degetul pe omul care i-a muşamalizat activităţile ilicite. În aceeaşi barcă stă şi irlandezul Pat McQuaid, şeful actual al forului internaţional şi cel care l-a îndemnat public pe Armstrong să participe în cadrul unei comisii independente de studiere a implicării UCI în afacerea US Postal.

6. LIVESTRONG. Fundaţia de luptă anti-cancer a suferit deja prima lovitură. Înainte ca interviul să fie făcut public, folosindu-se de articolele din presă, clubul de fotbal european Sporting Kansas City a anunţat că rupe parteneriatul cu fundaţia Livestrong şi că stadionul nu va mai purta numele acesteia, după ce cele două părţi căzuseră la un acord în primăvara lui 2011.