Comparat cu starul fotbalului olandez şi apoi criticat pentru excesele culinare, atacantul Viitorului spune că a redevenit fotbalist "printre exagerări".
N-ai crede că e un tip ruşinos, unul care să-şi înghită cuvintele. Pe teren are ceva din alura lui Cămătaru şi o dezinvoltură, de la preluări pînă la proteste, de parcă zici că-i botezat acolo, în buza ierbii şi la marginea vestiarului. Se aşează timid însă în holul hotelului andaluz în care e cazată "naţionala". Îmbrăcat în tatuaje şi în emoţie: o combinaţie paradoxală, la fel cum a fost traiectoria lui pînă acum. Denis Alibec, puştiul teribil şi cumva atît de firesc!
- Denis, întîi de toate, cum te simţi la lotul naţionalei mari?
- Emoţionat la început, dar acum mi-am intrat în ritm. Cu mulţi colegi mă ştiu de la loturile de juniori sau din Liga 1. Iar cu domnul Piţurcă încep să mă obişnuiesc.
- Greu ritmul de aici, cu 3 antrenamente pe zi?
- Pfff... greu, dar am mai avut parte de asta la loturile de juniori. Oricum, domnul Piţurcă nu-i aşa de dur ca om pe cît mă speriasem eu!
Mama şi "domnul Hagi"
- Deşi ai numai 22 de ani, ai activat deja cîteva echipe, ba ai şi bifat trei ţări: Romania, Italia, Belgia.
- Da, am căpătat experienţă, să zicem, dar mi-am şi învăţat lecţiile!
- Adică?
- Bine, singur mi le-am predat, să spunem :)!
- Credeai cînd te-ai întors în Liga 1, la Viitorul, că mai ajungi la naţională?
- Am crezut asta în ziua în care am ajuns la Inter Milano! Apoi, încet-încet, mi-am pierdut cred visul acesta. Da, de cînd m-am întors în Romania am început să cred iar. M-am recîştigat, cu ajutorul familiei, al mamei, şi al domnului Hagi.
- Şi în afara terenului?
- Da, mi-am recîştigat drumul. Uite, acum cîteva luni, mi-a fost suspendat permisul auto pentru viteză. Dar mă duceam la antrenamentul Viitorului, nu te gîndi la altceva!
- Ce maşină conduci?
- Un BMW Z3.
"Sfatul nr. 1: fii înţelegător cu cine îţi vrea binele!"
- Denis, concret: ce s-a schimbat?
- M-am liniştit, la propriu. Nu mi-a mai stat mintea la altceva în afară de fotbal. Cînd am ajuns la Milano, pot să spun că banii mi-au luat minţile. Mulţi şi deodată, gata, n-am mai fost acelaşi.
- Ce întîmplări regreţi?
- Nu, chiar nu e vorba de episoade sau nopţi, cum se-aşteaptă lumea! Doar că nu-mi mai stătea gîndul la fotbal, iar treaba asta te dărîmă! În plus, am pierdut mult şi pentru că nu am ştiut să fiu înţelegător cu cei care îmi vor binele. Pentru puştii care se transferă în străinătate: ăsta e sfatul numărul unu!
- Ţi-ai regăsit echilibrul?
- Mai întîi am fost comparat cu Van Basten, apoi criticat pentru că mîncam ciocolată. Acum m-am liniştit!
- Cît de mult îţi doreşti să rămîi la lotul reprezentativei mari şi pentru amicalul cu Australia?
- Nici nu se poate măsura asta! Dar ştiu că totul depinde de meciul cu Polonia, pe asta mă concentrez acum.
"Visam că marchez pentru Romania la Euro 2000!"
- Ai fost mereu un tip franc. Dincolo de "politeţuri", mergem la Rio în 2014 sau nu?
- Sigur ne calificăm la baraj. În Ungaria batem, iar în Olanda nu pierdem. Serios!
- Cîtă nevoie are naţionala de un vîrf puternic şi deopotrivă tehnic, aşa cum te defineşti tu?
- În general, în fotbalul modern, cred că e nevoie de atacanţi pe tiparul acesta. Îţi conferă adîncime, profunzime ca stil şi ca dinamică. Dar la naţională e important să te adaptezi pe ideea selecţionerului şi fac orice trebuie să fiu în teren. Cred că voi ajuta prin calităţile mele fizice şi tehnice!
- Te-ai visat vreodată marcînd ca jucător la naţională?
- O să recunosc: da, chiar am visat. Eram copil, România juca la Euro, prin 2000 cred. Şi am visat noaptea că sînt coleg cu Hagi şi înscriu.
- Acum îţi doreşti să joci în aceeaşi echipă cu Mutu?
- Pe bune, dacă e să se întîmple asta, chiar o să am emoţii!
"Încă mai dau din mîini degeaba"
- Ai ajuns la patru tatuaje, deja.
- Opt.
- Ţii la vreunul în mod special?
- La toate! Fiecare are o însemnătate. Dar nu te lua după tatuaje! Numai în Romania se întîmplă asta, să te sperie tatuajele cuiva şi să tragi repede o concluzie! Hai să vorbim despre ce fac pe teren!
- Bun. Care e greşeala pe care o faci cel mai des pe teren?
- Dau din mîini.
- În duelurile aeriene?
- Nu, protestez! :) Am reacţii nervoase, dau din mîini degeaba. Toţi antrenorii mi-au spus asta şi ştiu că aici am de lucrat. Nu mă pot controla tot timpul la deciziile arbitrului.
Denis, ce alegi?
Şaorma sau salată
Salată. Scrie salată. Ştiu că nu o să mă creadă nimeni, dar e adevărat :)
Prison Break sau Academia lui Grey
Clar, Prison Break!
Messi sau Cristiano Ronaldo
Messi. E fenomen. Cristiano e super fotbalist, dar nu e stilul meu.
Constanţa sau Milano
Eee... Milano!
FIFA sau Football Manager?
Fifa, Fifa, deşi varianta 2013 n-am apucat să o joc. În cea de anul trecut jucam însă mereu pe modul "carieră", ca antrenor la Barcelona!
Mutu sau Chivu
Aş spune Mutu pentru că e ofensiv, dar aleg Chivu pentru că e un om formidabil.
Costum sau trening
Trening
Florin Salam sau Nicolae Guţă
O să spun doar că nu ascult Guţă :)
Cum se caracterizează Alibec în momentele cheie ale carierei
2008: debutul în Liga 1, la Farul "prea cuminte"
2009: transferul la Inter Milano "prea euforic :)"
2010: debutul în Serie A "atunci am jucat fotbal cu adevărat!"
2011: împrumutul la Mechelen "dezamăgire uriaşă"
2012: convocarea la naţională "fericire şi echilibru"
"Eram acasă, cu mama, cînd am primit vestea convocării. E greu de descris bucuria! Cînd m-a felicitat domnul Hagi, am simţit că am primit un premiu uriaş, după 6 luni de muncă, în Liga 1!" (Denis Alibec, atacant România)
"Am simţit pentru prima oară că sînt fotbalist adevărat cînd am cîştigat Campionatul Mondial al Cluburilor, cu Inter Milano. N-am jucat, culmea! Dar am simţit asta" (Denis Alibec, atacant România)
"Am renunţat la jumătate din salariul meu la Inter ca să revin în Romania şi nu regret. Batem Ungaria la Budapesta, nu pierdem în Olanda şi îmi continui drumul şi la naţională!" (Denis Alibec, atacant România)
"Cel mai bun prieten din fotbalul romanesc e Florin Bejan, cu care mă ştiu de la 12 ani cred. Din perioada Inter am rămas în relaţii bune cu Destro. Dar prietenii din Mangalia, cu care am copilărit, au locul lor în sufletul meu" (Denis Alibec, atacant România)
"Atmosfera la naţională chiar e senzaţională! Toată lumea e concentrată şi binevoitoare, în acelaşi timp. Nu o să dezamăgesc!" (Denis Alibec, atacant România)
"Nu mai am brăţara pe care o purtam cînd am început fotbalul, cea dăruită de un preot din Mangalia. Dar am înlocuit-o cu una dăruită de mama. Înseamnă la fel de mult în sufletul meu" (Denis Alibec, atacant România)
{{text}}