Cel mai rapid om de pe planetă îşi povesteşte copilăria, pasiunile şi performanţele într-o carte savuroasă, scrisă alături de biograful Shaun Custis
Volumul, editat în România de Preda Publising, are calitatea grafică a unui album fabulos, dar şi valoarea sa sentimentală. Fotografiile care îl aduc pe cel mai bun alergător pe care l-a avut vreodată omenirea sînt numeroase, calde, spectaculoase şi inedite. Şi, alături de multe momente descrise cu un umor care cu siguranţă vine de la Bolt însuşi, duc la o singură concluzie: cel mai rapid om din lume este, totodată, şi cel mai leneş om din lume. Căci, după cum singur recunoaşte Bolt, Jamaica este acel loc unde lenea este admisă, legală, preamărită. Unde, dacă ai două lucruri de făcut, le poţi lăsa fără grijă pentru a doua zi. De aici, poate, starturile lente ale superstarului. Sau pasiunea lui pentru petreceri relaxate şi pentru somn prelungit.
Nume de cod: VJ
Cartea începe cu începutul. Cu viaţa sa de copil din Trelawny, Jamaica, unde facem cunoştinţă cu familia, profesorii, prima iubire – cricketul şi mici dezvăluiri care ne fac să înţelegem mai bine cultura şi poporul din care Usain se trage. Am zis Usain? Am greşit puţin, pentru că, la el acasă, Bolt nu prea răspunde la acest nume. "Cel mai bun prieten al meu era NJ. Mie mi se spunea VJ, aşa că era firesc să mă împrietenesc cu NJ. Nu ştiu de ce mi se spunea VJ, însă conform tradiţiei jamaicane, părinţii şi rudele îţi pot da un nume de alint. Dacă cineva mă strigă VJ în loc de Usain, cu siguranţă e din Trelawny", spune cartea.
La început, în cursele de alergare, Usain lua mereu bătăie. Nu pricepea de ce trebuie să muncească din greu la atletism. Aşa că prefera să chiulească de la antrenamente şi să se joace pe consola Nintendo. VJ – să-i spunem aşa – a avut parte de o educaţie făcută de o mamă tolerantă şi de un tată milităros, pe care nu îl iartă nici acum pentru disciplina aplicată. Din antrenamente, talent, jocuri video şi mîncare de porc gătită de mătuşa Lilly, VJ cucereşte în 2002 titlul mondial la juniori. Iar succesul de la juniori îl anunţa drept un viitor mare atlet.
Alegeri importante
După aceea însă, cariera lui Bolt a stagnat şi s-a împotmolit la Olimpiada de la Atena. Pentru eşecul din acei ani Usain Bolt dă vina direct pe antrenorul lui de atunci, Fitz Coleman, pe care îl acuză fără menajamente că i-a făcut un program prea greu de antrenamente şi că nu a ţinut cont de accidentările sale, la spate şi la picior. "M-am întors în Jamaica dezamăgit şi am fost întîmpinat de un val de critici din partea publicului, care îşi pusese speranţe foarte mari în mine. Le-am povestit despre accidentarea mea, însă în Jamaica lumea nu înţelege aceste lucruri şi nu pune mare preţ pe scuze. Mă criticau şi căutau alte motive pentru eşecul meu. Lumea vorbea că ieşeam în oraş şi nu eram suficient de dedicat sportului", povesteşte Bolt, care avea atunci 18 ani. Totul s-a schimbat cînd Usain a avut curajul să renunţe la Coleman şi s-a dus să se antreneze cu Glen Mills. Usain istoriseşte cu umor şi atitudine specific caraibiană încercările sale nereuşite de a alerga 400 de metri. "E multă muncă. Înseamnă că trebuie să alergi 1.200 de metri, apoi 1.000, apoi 350 şi iar 1.200. E nebunie curată. Nu cred că sînt făcut pentru un asemenea volum de muncă într-o singură zi". Iar perspectiva cursei de 800 de metri? "Nu-l veţi vedea niciodată pe Usain Bolt alergînd 800 m pentru că asta m-ar omorî".
Fast-food-ul pe locul întîi
Jocurile Olimpice de la Beijing din 2008 au însemnat, de fapt, trecerea la treburi serioase. De aici începe să-şi dezvăluie Usain iubirea necondiţionată pentru degeţelele de pui de la McDonald's, rivalitatea cu Powell şi Gay şi urcarea sa bruscă în topul popularităţii pentru milioane şi milioane de oameni cărora li se năştea un nou erou care domina pista de viteză, în ciuda faptului că se culca la ora două dimineaţa. Îşi aduce bine aminte cursa de la 100 de metri, cum s-a uitat în stînga şi în dreapta, ca de obicei, să vadă cum pornesc adversarii, a recuperat spectaculos. "Nu mă gîndeam să stabilesc un record mondial, ci voiam doar să simt bucuria imensă de a căştiga acea medalie de aur. Am încetinit, mi-am întins braţele şi încă mă mai uitam în dreapta în momentul în care mi-am împins pieptul înainte şi am trecut linia de sosire". De atunci datează semnul făcut cu mîinile, fulgerul fulgerului Bolt.
Aproape de oameni
Apoi au venit celelalte medalii, recordurile mondiale, cele 9,58 secunde ţintuite pe tabela la CM de la Berlin, cele 19,19 secunde de la 200 de metri, toate acestea presărate cu momente trăite alături de familie, prieteni, fosta iubită, Mizicann, cu care a stat şapte ani, şi, evident, cu fast-food-ul care pare că îi însoţeşte toate clipele de glorie ale lui Bolt, în ciuda contraindicaţiilor trîmbiţate de nutriţionişti.
Cartea este vie, autentică, marcată de spiritul uneori copilăros-naiv al lui Usain St Leo Bolt. Atletul este apropiat de public, iar aceste pagini îl apropie şi mai mult. Este un pact de prietenie şi o promisiune, mai ales că nu conţine poveşti de la Jocurile Olimpice de la Londra, din 2012, unde a făcut cu adevărat istorie, devenind primul om din lume care îşi apără titlurile şi la 100, şi la 200 de metri la două Olimpiade consecutive. Faptul că Londra lipseşte din poveste este un minus al cărţii, o mică dezamăgire, care însă ar putea fi compensată într-o zi cu partea a doua a biografiei lui Bolt.
Persoanele dragi vorbesc
Din cînd în cînd, în carte sînt inserate mărturii ale oamenilor apropiaţi lui Usain Bolt. Oameni care îl cunosc, de la directoarea grădiniţei la care se ducea cu mult înainte de a creşte atît de înalt pînă la fosta iubită, sora şi fratele, mama care pare de aceeaşi vîrstă cu el, antrenorul drag. Intervenţiile lor completează sincer şi nuanţat portretul personajului principal, arătîndu-şi discret rolul în viaţa acestuia. Fratele Sadiki, de pildă, dă dovadă de acelaşi umor ca şi VJ şi spune că el este cel talentat, de fapt, la cricket şi tot el cel frumos, la care trag fetele.
Răscruci grele
În 2009, înainte de Mondialele care aveau să-l consacre drept cel mai iute om al planetei, Bolt era să moară. Sau măcar să-şi faulteze grav cariera. "Tocmai îmi intrasem în formă, în aprilie, cînd am făcut un accident cu noul meu BMW M3. Am fost la un pas de moarte", spune el. Fetele care erau cu el în maşină au fost însă mai grav rănite ca el. Însă cînd s-a dat jos din maşină, mulţumit că a scăpat cu viaţă, a călcat în nişte scaieţi care l-au scos puţin din formă.
Usain spune:
"Eu, fratele şi sora mea avem mame diferite, un lucru cît se poate de natural în Jamaica"
"Cînd am început să cîştig bani ca atlet, m-am bucurat nu pentru mine, ci pentru părinţii mei"
"Odată chiar am început să învăţ spaniolă pentru că, dacă mai ştiam o limbă străină, puteam să şi vorbesc cu alte fete, nu doar să mă uit la ele"
"Nu mă plictisesc niciodată de domino. Odată am jucat opt ore la rînd, de la 8 seara la patru dimineaţa, fără pauză"
"Spre uimirea mea, în timp ce alergam pe turnantă am văzut un fotograf cu un aparat greu, cu obiectiv lung, care alerga foarte repede încercînd să ţină pasul cu mine ca să mă poată fotografia"
"Nu sînt un trendsetter, dar îmi place să arăt bine cînd ies în oraş. Mă îmbrac în negru, îmi pun o cămaşă ca lumea şi îi suflec mînecile"
"Mi-am pierdut medaliile de la Campionatele Mondiale. Eram sigur că erau la domnul Peart, managerul meu, iar el credea că sînt la mine. N-am mai dat de ele"
"Era să-mi pierd şi medaliile olimpice. Le-am pus într-o pungă pe care am uitat unde am lăsat-o. Într-un final le-am găsit"
9,58 secunde este recordul mondial la 100 m, stabilit de Usain Bolt în 2009, la CM de la Berlin
19,19 secunde este recordul mondial la 200 m, stabilit de Usain Bolt tot la Berlin, în 2009
Titlu: Usain Bolt Povestea mea - 9.58 Povestea celui mai rapid om din lume
Autor: Usain Bolt, Shaun Custis
Copertă 1: Greg Baker/AP
Editura: Preda Publishing, 2012, 288 pagini
Preţ: 70 RON
CV Usain Bolt
- poreclă: Lightning Bolt
- născut pe 21 august 1986, la Trelawny, Jamaica
- locuieşte în Kingston, Jamaica
- 1,95 metri, 94 kilograme
- 6 medalii olimpice de aur, la Beijing şi Londra
- 5 medalii mondiale de aur şi 2 de argint
- fost campion mondial de juniori
{{text}}