Fostul jucător al Utrechtului are convingerea că în cei aproape doi ani de cînd e imobilizat legătura sa cu oamenii a devenit mai profundă: ”Acum mă dezvolt ca o fiinţă umană”.
Mihai Neşu a împlinit ieri 30 de ani, iar cotidianul olandez Algemeen Dagblad a marcat aniversarea prin publicarea unui reportaj realizat la el acasă. În noua lui casă din Leidsche Rijn, o suburbie a Utrechtului, unde "puţine mai amintesc de fotbalistul Neşu. Cîteva poze din vremea cînd juca la Steaua, la Utrecht şi, aproape ascuns după televizor, un tablou înrămat care-l prezintă într-un duel pe teren, cu părul în vînt".
Mihăiţă Neşu, la 30 de ani: "Visez să fiu normal din nou! Doar Dumnezeu poate face o minune"
"Fiinţă umană"
"Contrastul cu Neşu de astăzi", cel imobilizat, "e mare". Dar românul s-a împăcat cu situaţia. Mai mult, "deşi poate suna nebuneşte, accidentul pe care l-am suferit în mai 2011 mi-a îmbogăţit viaţa. Legătura cu oamenii a devenit mai profundă. Înainte, mă concentram numai pe fotbal. Acum, mă dezvolt ca o fiinţă umană".
"Sănătatea contează"
Mihai are şi o altă percepţie asupra vieţii: "Realizez mai mult ca oricînd că sănătatea e cea mai importantă. Normal, uneori mă mai enervez. E logic să-ţi pui întrebarea: «Oare de ce mi s-a întîmplat tocmai mie?». Dar astăzi apreciez ceea ce am. Să mă simt acasă, aici, la Utrecht, împreună cu soţia, familia şi prietenii".
"Nu m-aş mai face fotbalist"
Neşu s-a gîndit inclusiv cum ar reacţiona dacă ar putea merge din nou: "Poate suna straniu. Dar dacă mîine m-aş trezi şi totul ar fi OK, ştiu ce nu aş mai vrea să fac. Nu mi-aş dori să mai fiu fotbalist. Există mai mult decît atît. Scrieţi aşa: «Nu mai sînt disponibil!».
Nu s-ar achiziţiona
În dimineaţa vizitei celor de la Algemeen Dagblad, Neşu a intrat pe "google" şi a descoperit că "fotbalistul Mihai Neşu încă există". Primele rezultate ale căutărilor l-au dus pe site-uri unde se face referire la valoarea de piaţă a jucătorilor: "Ciudat, încă mai sînt acolo. Nu ştiu cît mai valorez, dar dacă aş fi managerul unui club, nu m-aş achiziţiona".
Sentiment de eliberare
Mihai îşi aduce aminte cu plăcere de recuperarea efectuată vara trecută în Los Angeles. "Fizioterapeuţii mă luau ore întregi din scaun ca să lucrez la sală. Asta mi-a dat un sentiment de eliberare, chiar dacă o zi de efort presupunea alte cinci de refacere", a mărturisit Neşu, care acum poate mişca binişor mîna dreaptă şi o simte pe cea stîngă.
652 de zile au trecut de la accidentarea suferită de Neşu pe 10 mai 2011, la un antrenament al Utrechtului, în urma căreia a rămas imobilizat
"Primul an de infirmitate a fost dur. Aveam răni pe tot corpul. Dacă mă atingea cineva, ţipam de durere. Acum am suficientă putere pentru ziua de mîine" (Mihai Neşu în Algemeen Dagblad)
"N-am avut niciodată ambiţia de a deveni faimos. Acum vreau să profit de faima mea ca să-i ajut pe alţii prin fundaţia pe care am înfiinţat-o" (Mihai Neşu în Algemeen Dagblad)
{{text}}