FOTO Înotători şi schiori de la 4 ani » Cum abordează alte ţări problema sportului şi a educaţiei fizice în şcoli

Ţări ca Suedia, Japonia sau Noua Zeelandă susţin că sportul este instrumentul principal de dezvoltare fizică şi psihică al oricărui copil.

O dată cu campania "Sportul în şcoli", Gazeta îşi propune prelungirea dezbaterii "Este sau nu este nevoie de mai mult sport la nivel şcolar?". Totul a plecat de un proiect de plan-cadru, lansat de Ministerul Educaţiei, care ar putea deveni valabil din toamnă şi care propune suplimentarea orelor de mişcare fizică la nivelul ciclului primar, adică de la clasa pregătitoare pînă în clasa a IV-a.

Astfel, primele trei clase ar urma să aibă, pe lîngă cele două ore de educaţie fizică, alte două de "Muzică şi mişcare", în vreme ce clasele a III-a şi a IV-a. Părinţii, profesorii şi toţi cei interesaţi îşi pot spune părerea pe această temă, pentru conturarea unor concluzii şi a unor răspunsuri la întrebarea "Este bine venită introducerea unor ore suplimentare de mişcare fizică?"

Spre deosebire de România, unde guvernul şi-a îndreptat greu atenţia către sport, alte ţări au conştientizat de mult timp importanţa lui şi au luat măsuri pentru a-şi asigura cît mai multe generaţii de practicanţi şi iubitori ai sportului. Pe lîngă diferitele abilităţi dobîndite din sport, micii sportivi îşi asigură o sănătate de fier, atît fizică cît şi psihică.

Suedia se numără, încă din 1979, printre ţările pentru care educaţia copiilor reprezintă una din priorităţile majore ale guvernului. Guvernul suedez a luat hotărîrea ca, încă din gimnaziu, înotul să fie obligatoriu în şcoli, ba chiar un examen de departajare să fie susţinut înainte de admiterea la liceu. Decizia a venit după ce o inundaţie a lovit o mare parte a ţării şi s-a constatat că 1 copil din 6 nu ştia să înoate.

Sportul este privit în Suedia ca o necesitate, un mijloc de relaxare şi dezvoltare al copiilor. De aceea 90% din elevi sînt obligaţi să urmeze un număr egal de ore indiferent de materie. Un copil are atîtea ore de educaţie fizică cît are de matematică, de exemplu.

Hocheiul, fotbalul şi handbalul sînt cele mai populare sporturi şi sînt practicate la nivel de hobby de mai mult de jumătate din populaţia ţării. Claude Marcus, un cunoscut nutriţionist suedez, a propus chiar "o taxă" care îi vizează pe supraponderali pentru a stimula o creştere în rîndul celor care fac sport. Unei fetiţe de 5 ani i-a fost refuzată o cere de asigurare a sănătaţii pe motiv că greutatea sa depăşeşte cu mult limita obişnuită.

Niponii, împinşi spre mişcare

În Japonia, copiii sînt încurajaţi de mici să aibă personalitate şi să facă cît mai mult sport. Pe lîngă judo, care este obligatoriu în şcoli, micuţii din grădiniţe şi şcoala primară pot practica baseball, karate sau kendo (scrima japoneză) în cluburi sportive private unde pentru înscriere li se percepe o taxă foarte mică.

Japonezii consideră baseball-ul un sport perfect pentru a-i învăţa pe copii spiritul de echipă, în timp ce la judo şi karate aceştia se dezvoltă fizic şi mental. Din clasa a 5-a, şcolile oferă activităţi extraşcolare gratuite pentru elevi.

"All Blacks" încă din gimnaziu

Sportul are un rol major şi în cultura Noii Zeelande, jocul cu balonul oval fiind o adevărată identitate pentru neo-zeelandezi. Rugby-ul, considerat un sport de golani practicat de gentlemani, o adevărată religie în ţara insulară, este nelipsit la orele de educaţie fizică.

Copiii practică rugby-ul încă de la 12-13 ani şi mai mult de jumătate din populaţia ţării practică rugby-ul la nivel de hobby, prin parcuri sau pe terenuri improvizate. "All Blacks", cea mai bună naţională de rugby din istorie, cu cel mai strălucitor palmares, stîrneşte admiraţia oricărui copil dintr-o ţară în care fiecare sat dispune de un teren de rugby.



Întîi schiază, apoi merg

În ţările nordice, dar şi în Austria sau Franţa, în zonele alpine, copiii sînt puşi pe schiuri chiar dinainte de a merge la grădiniţă. Doi, trei sau patru ani sînt nişte vîrste obişnuite pentru învăţarea schiului fond, într-o ţară ca Norvegia.

Totul pleacă din familie, de aceea cei mai mulţi copii intră la şcoală fiind deja nişte mici experţi. Asta nu înseamnă că în şcoală nu se continuă schiul, la orele de sport, dar şi în tabere frecvente.

China, scandal cu micii gimnaşti

Şi în China se începe cu sportul de la vîrste foarte, foarte mici. Ei practică diverse forme ale artelor marţiale, precum şi exerciţii fizice de relaxare. Printre disciplinele favorite încă din clasa I - wushu şi qigong. Acesta din urmă este mai degrabă un sistem antic de cultivare a sănătăţii, vitalităţii şi longevităţii, cît şi de evoluţie spirituală.

La chinezi însă există nişte academii sportive, unde regimul de lucru e foarte strict. De exemplu, fotografiile unor copii pînă în zece ani, chinuiţi la antrenamentele de gimnastică, au făcut înconjurul lumii în anii trecuţi.

70 de milioane de euro s-au investit pentru perioada 2012-1015 în educaţia elevilor din Suedia. Mai mult de 20% din cei stabiliţi în Suedia sunt legitimaţi în momentul de faţă în cadrul unui club sportiv

50% din populaţia Suediei participă anual la cel puţin un eveniment sportiv

62% dintre facilităţile sportive din Japonia au fost construite pentru educaţia preuniversitară

44.300 de copii cu vîrste cuprinse între 6 şi 13 ani practică rugby în Noua Zeelandă.

240.000 de locuri pentru diverse activităţi sportive există doar în Japonia

Reacţii ale cititorilor

"Ca sînt două sau 10 ore de sport pe săptămînă, e acelaşi lucru. Sănătatea şi dezvoltarea unui copil nu stau în orele de sport, ci în moştenirea genetică. E păcat că în epoca Internetului unii mai cred tot felul de aiureli despre «binefacerile» sportului. Chestia e sinonimă cu reclamele la balsamuri pentru un păr mai «sănătos», dar de unde să ştie inculţii că părul e constituit din celule moarte, e ca şi cum ai da vitamine la cadavre" (utaaradan)

"După părerea mea ar trebui două ore de sport în fiecare zi, la sfîrşitul programului scolar. Copiii ar fi obosiţi acasă, s-ar duce direct la frigider, ar mînca şi ar dormi vreo două ore. Exact cît stau să piardă vremea cu Counter Strike şi alte mizerii. Însă e greu să cresti copii în acest fel pentru că mulţi nu au bani nici măcar de tenişi". (clubbers_guide)

"Putem pune şi 100 de ore de sport săptămînal, copiii, uneori cu sprijinul părinţilor, vin cu scutiri şi totul se duce de rîpă. Eu cred ca patru ore pe săptămînă, grupate două cîte două, sînt suficiente". (room)

"Copiii nu au numai şcoală, ci şi părinţi. «Educaţie fizică» (urît cuvînt!) se poate face şi în familie - în şcoli oricum se face doar ca să se îndeplinească normele - aşa că apelul presei trebuie îndreptat şi către familii, Ministerul Educaţiei avînd destule alte probleme mai greu de rezolvat (dorinţa copilului de a învăţa, de exemplu)". (plischi)