Ziaristul român ce trăieşte de două decenii în Italia spune că tehnicianul spaniol e dominat de ura şi invidia faţă de Mourinho şi faţă de jucătorii favoriţi ai portughezului. Acum Terry joacă rolul lui Materazzi.
Este pur şi simplu obsedat de Mourinho. Nici măcar nu reuşeşte să îşi ascundă antipatia şi invidia faţă de portughez şi mai ales faţă de jucătorii iubiţi de el sau, invers, fotbaliştii care îl admiră enorm pe Jose. De aici i se trag antipatiile: nu-i întîmplător că la Inter i-a avut duşmani pe Cambiasso şi pe Materazzi, iar la Chelsea nu există zi fără să se certe cu Terry, alt fost "colonel" al lui Jose.
Jos pozele cu Mou!
Cînd a venit la Inter a "reuşit" performanţa de a crea două conflicte în primele două zile. Cum a pus piciorul la Appiano Gentile a dat dispoziţie ca fotografiile cu Mourinho să dispară de pe pereţi, într-un club în care Jose era mai important decît Dumnezeu şi cu care cîştigase Liga Campionilor cu doar trei luni în urmă. Apoi i-a cerut lui Moratti să-i fie cumpărat Mascherano, mijlocaş care i-ar fi făcut concurenţă lui Cambiasso, senator şi om de încredere al lui Special One.
Pînă la urmă l-a luat Barcelona, dar războiul începuse. Pe de o parte, Esteban a plătit scump, pentru că dacă la Inter comandau el şi cu ceilalţi trei argentinieni, Zanetti, Samuel şi Milito, la "naţională" ultimul cuvînt îl au Messi şi Mascherano. O fi vreo coincidenţă, dar de atunci Cambiasso n-a mai jucat niciodată 90 de minute întregi în tricoul celest, iar la Copa America era mereu schimbat la pauză.
I-a rupt cu pregătirea
Benitez începuse bine, echipa juca un fotbal fantastic, dar antipatia dintre el şi jucători creştea zi după zi. După care a venit perioada accidentărilor în serie: toate problemele erau musculare, evident din cauza pregătirii fizice greşite. Unii jucători se antrenau pe ascuns, făceau un program individual, fără ca Rafa să fie ţinut la curent.
La sfîrşitul lui septembrie 2010 s-a jucat Roma - Inter şi toţi ne amintim de criză de nervi a lui Chivu contra tacticii lui Benitez, care lăsa total descoperită partea stîngă. Ciudat e că a doua zi jucătorii, mai ales Eto'o şi Maicon, i-au dat dreptate lui Cristi: era un semnal elocvent.
Cei care cîştigaseră totul cu Mourinho contestau mereu modul de joc şi schimbările lui Rafa: "Aaaah, dacă ar fi fost Mourinho, ar fi făcut aşa". Sau: "Nu ştii să faci nimic special, scoţi un mijlocaş, bagi un mijlocaş, scoţi un atacant, bagi un atacant. Jose ştia cum să ne motiveze şi risca, acum nu mai surprindem pe nimeni, avem un joc plictisitor şi previzibil".
Zero şuturi pe poartă
Ultima picătură a fost derby-ul pierdut, 0-1, cînd gazdă era Inter. Trebuia să fie partida în care întreaga suflare nerazzurra să demonstreze verişorilor rossoneri cine comandă în oraş, era primul derby cu Inter campioană a Europei. Rezultatul? Zero şuturi la poartă, deşi Milan juca avînd un om mai puţin şi, mai ales, cu un zîmbet enervant în faţa camerelor de luat vederi. "Am pierdut, dar am jucat bine, am avut ghinion". Un fel de epitaf.
Practic, cariera lui Rafa s-a terminat în seara aceea de 14 noiembrie. Jucătorii nu îl mai ascultau, Materazzi a pus poza lui Jose pe homepage-ul site-ului său, semn evident că a sosit momentul să fie schimbat.
Nu se putea în acel moment pentru că Inter se pregătea de Campionatul Mondial al cluburilor, dar era evident că aventura lui la Milano se va termina după finala cîştigată pe 18 decembrie împotriva celor de la Mazembe (3-0).
Ironizat de Eto'o
Lovitura de graţie i-a dat-o Eto'o: după golul marcat s-a dus lîngă banca de rezerve, a luat două pungi de plastic pline cu apă şi a început să le agite. Mesajul era clar, era o imitaţie a unui antrenor hilar şi diletant dintr-o comedie din anii '80, în care tehnicianul Oronzo Cana propunea sistemul 5-5-5. Cu alte cuvinte, dragă Rafa, nu înţelegi nimic din fotbal.
Benitez s-a răzbunat, lăsîndu-l pe bancă pe Materazzi, deşi se obişnuieşte ca în ultimul minut să intre pe teren şi al doilea căpitan al echipei, cum făcuse Jose cu el la Madrid, pentru a sărbători împreună cu ceilalţi. A fost ultima zi a lui Benitez în calitate de antrenor la Inter.
La Chelsea povestea se repetă, doar că în locul lui Materazzi e Terry. Amîndoi extrem de apropiaţi şi de legaţi de Mourinho. Întrebarea e dacă îşi dă seama de ceea ce face sau dacă ura pentru Jose l-a orbit atît de tare încît să acţioneze în mod inconştient.
1,86 puncte pe meci este media lui Benitez la Chelsea în 28 de partide. Doar la Liverpool (1,88) şi Valencia (1,92) a reuşit mai mult, la Inter atingînd minimul ultimelor zece sezoane (1,68)
"Cu această echipă am cîştigat Liga Campionilor în primăvara trecută. Poate că vina este a ta!" (John Terry, căpitan Chelsea, către Benitez)
{{text}}