Gerald Ciolek cel Mare » Germanul a învins natura şi a cîştigat Milano-Sanremo

. Ciolek, fost coechipier cu Mark Cavendish la răposata echipă T Mobile, s-a întors în atenţia ciclismul profesionist, a arătat tuturor de ce a fost mereu considerat unul dintre cei mai puternici sprinteri ai noii generaţii şi a devenit primul german care s-a impus în Milano-Sanremo de la victoria lui Erik Zabel, în 2001



O zicală intrată recent în folclorul american spune aşa: "Arată-mi un zid înalt de 10 metri şi eu o să îţi arăt o scară de 11". Milano-Sanremo, prima cursă-monument a anului, a întrupat de-a lungul timpului exact acest spirit. La Classicissima, cea mai lungă zi din întregul sezon competiţional, a reprezentat mereu măsura ideală în a-i separa pe cicliştii care abordează şoseaua ca pe o meserie de cei care o văd ca pe îndeplinirea unui destin. 298 de kilometri în care dificultatea creşte proporţional cu distanţa parcursă, două căţărări sofisticate înainte de final, Cipressa (22km) şi Poggio (7km), vremea desprinsă din poeziile lui Alecsandri şi un pluton ultra-competitiv au fost ingredientele care au făcut din ediţia cu numărul 104 o frescă a suferinţei.



Festivalul îngrozitor al fulgilor

6 evadaţi au făcut onorurile pentru jumătate de zi, au înfruntat temperaturile scăzute şi au stabilit un ecart de 8 minute faţă de pluton, însă lucrurile s-au complicat atunci cînd camerele de filmat au început să sesizeze un ciudat cod Morse bătut de maxilarele fugarilor. Potopul s-a dezlănţuit înainte de căţărarea de pe Turchino, zăpada şi viscolul obligîndu-i pe organizatori să neutralizeze cursa pentru 40 de kilometri, rutierii fiind îmbarcaţi în autocarele echipelor şi duşi 40 de kilometri mai încolo pentru un nou start. La adăpostul fragil al prosoapelor, cu ceşti mari de cafea în faţă, bietele suflete au luat cu asalt twitterul pentru a posta imagini înfiorătoare cu căştile şi echipamentul acoperite de gheaţă (click pe galeria foto). Unii au încercat şi o glumă: "Ninge atît de mult încît s-ar putea transforma totul în biathlon. Dacă va fi aşa, pot să fiu împuşcat primul?" scria Koen de Kort, olandezul de la Argos-Shimano.



Valul de gemete şi presiunea venită dinspre posturile de televiziune i-au obligat pe organizatori să supraliciteze şi să elimine şi căţărarea de pe La Manie. Decizia a produs o schimbare masivă de tactică în pluton. Cum evadaţilor li s-a permis să îşi conserve ecartul de 7 minute, în ciuda faptului că Milano-Sanremo a devenit o cursă mult mai plată, echipele şi-au conturat rapid strategia de urmărire. Pe lîngă Peter Sagan (Cannondale), Fabian Cancellara (RadioShack Leopard), Sylvain Chavanel (Omega Pharma-QuickStep) şi Thor Hushovd (BMC), din autocarele echipelor au ieşit mai mulţi oameni decişi să îşi încerce norocul. După o oră şi jumătate de confuzie, gladiatorii au reintrat în arenă.



Sky face jocurile, Sky le desface

Odată repornită întrecerea, Astana şi Cannondale şi-au asumat urmărirea, iar avantajul grupului fruntaş s-a subţiat vizibil. Nibali şi-a anunţat echipa că nu mai poate şi a coborît din şa cu 50 de kilometri înainte de final, viteza a urcat treptat, la fel şi sîngele din coapsele cicliştilor, iar lucrurile au devenit serioase cînd Fabian Cancellara şi-a dat jos pelerina şi a cedat-o unui coechipier. Cu fix 30 de borne înainte de sosirea în Sanremo, nisipul fugarilor a coborît complet în camera de jos în urma efortului colectiv al celor de la Sky. Aceeaşi Sky şi-a pierdut echilibrul aproape de Cipressa, doi rutieri au plonjat pe asfaltul umed şi şansele lui Boasson-Hagen s-au făcut una cu pămîntul, în timp ce Simon Gerrans nu a avut suflul necesar pentru a ţine ritmul. La ieşirea de pe Cipressa, grupul fruntaş era suplu, cîştigătorul competiţiei alegîndu-se dintre 30 de rutieri.



Atacurile amestecate de pe coborîre au cristalizat acţiunea unui grup de 3 rutieri puternici. Sylvain Chavanel (Omega Pharma-QuickStep), Ian Stannard (Sky) şi Eduard Vorganov (Katusha) au înşelat vigilenţa plutonului, s-au rotit la trenă ca butucul unui pistol şi au început Poggio cu 20 de secunde avans faţă de grupul Cancellara&Sagan. Primul care a cedat a fost Vorganov, apoi Luca Paolini a declanşat urmărirea, oprindu-i pe cei doi. Pe coborîre, Sagan şi Cancellara l-au luat pe Gerald Ciolek, germanul în vîrstă de 26 de ani de la prima şi singura echipă africană din pluton, MTN Qhubeka, şi au reuşit joncţiunea cu 3.5 kilometri înainte de final. Un grup de şapte rutieri, nume între nume, avea scara spre glorie, însă doar un singur rutier putea să treacă peste.



Cancellara o face pe Sagan, Ciolek îl blochează pe slovac

Considerat unul dintre cei mai buni sprinteri din noul val, Ciolek a înflorit tîrziu. Umbrit de gigantul Mark Cavendish, căruia a trebuit să îi ţină trena o bucată îndelungată de timp, Ciolek a făcut alegeri greşite, a avut ghinion timp de doi ani la QuickStep şi a părut ieşit complet din ecuaţie cînd a semnat cu micuţa echipă sud-africană MTN Qhubeka. Însă tot năduful acumulat de ciclistul născut în Koln s-a tradus în sîngele rece din ultimii 400 de metri ai acestui Milano-Sanremo. După ce Cancellara a refuzat să fie mielul de înjunghiat pentru tot grupul fruntaş, inclusiv pentru Sagan, s-a văzut din elicopter cum totul se îndreaptă spre sprint. Ciolek a profitat de accelerarea hazardată a slovacului de la Cannondale, care a plecat cu 100 de metri prea devreme, l-a ocolit şi a intersectat primul linia de sosire. Nu a avut putere să ridice braţele, dar nu a pierdut nimic. Toată lumea ciclismului profesionist era deja ridicată în picioare.



Clasament Milano-Sanremo

1 Gerald Ciolek (Ger) MTN - Qhubeka 5:37:20

2 Peter Sagan (Svk) Cannondale

3 Fabian Cancellara (Swi) RadioShack Leopard

4 Sylvain Chavanel (Fra) Omega Pharma Quick Step

5 Luca Paolini (Ita) Katusha

6 Ian Stannard (GBr) Sky

7 Taylor Phinney (USA) BMC Racing

8 Alexander Kristoff (Nor) Katusha 0:00:14

9 Mark Cavendish (GBr) Omega Pharma Quick Step

10 Bernhard Eisel (Aut) Sky Pro Cycling