"Centralul" bucureştean vorbeşte deschis într-un interviu de trei pagini din Gazeta de azi despre arbitraj, religie şi familie.
S-a ţinut mereu de scandalurile de corupţie şi a avut imaginea unui tip fără posibilităţi financiare, dar acum dezvăluie că "tata a fost bogat, dar extrem de bogat". "Ştii de unde am plecat eu? Cînd m-am apucat de arbitraj, taică-meu îmi zicea «ia de aici să-ţi iei maşină, ia de aici să te duci în America». Înţelegi? Dacă aş fi vrut să fac bani... Şi acum, dacă aş vrea să fac, aş face, că am spirit de comerciant. Eu nu mă bazez pe banii lu' tata. Tata e el, eu sînt eu. Banii foarte mulţi n-au fost de folos caracterului meu. N-a fost bine deloc că la 18-20 de ani aveam la dispoziţie bani cu nemiluita, nefăcuţi prin sudoare proprie. Şi apoi, dacă voi avea vreodată nevoie de ajutor, am cui şi unde să-l cer", povesteşte Tudor.
Despre tactica pe care o are în timpul meciurilor, arbitrul dezvăluie: "Îmi fac o anumită strategie. Dacă e un jucător care e predispus să fie atacat şi faultat, eu trebuie să-l apăr. Pe cel care face multe faulturi într-un joc trebuie să-l supraveghez atent. Oricum, orice jucător ştie cît poate să întindă coarda".
Tudor îşi arată şi partea sensibilă: "Ce mă face să zîmbesc? Fii-mea, care are doar 10 luni. Sînt un om pe teren şi altul, dar cu totul alt om acasă. În adolescenţă eram sufletul clasei. Expansiv, viu, glumeţ". Interviul integral, doar în ediţia tipărită de azi!
Tot în Gazeta de joi mai puteţi citi:
Toate materialele sînt doar în ediţia tipărită de azi, nu şi pe site!
{{text}}