Am cunoscut mulţi oameni de afaceri în sport, dar unuia singur nu i-am gasit nici un defect la coloana vertebrală. Acesta a fost şi motivul pentru care Nicolae Bara, căsi despre el este vorba, se poate lăuda că a părăsit o carieră politică şi un partid, PDL, cînd el era la guvernare, în plină glorie. Încă o frază despre Nicolae Bara care spune multe: a fost singurul deputat al puterii care nu a votat în Parlament marea hoţîie împotriva poporului romîn numită privatizarea PETROM. În 2006, cînd a intrat în fotbal, Bara l-a avut ca asociat la UTA Arad pe Sandu Ion, un afacerist local care se anunţa un mare investitor. “Poetul” Nicolae Bara l-a crezut.
Apropiat fiind de Bara, la fel ca şi colegul şi prietenul meu Marius Mitran, am început să merg săpătămînă de săptămînă la Arad, pentru a fi prezent la renaşterea unei echipe de tradiţie a fotbalului romînesc, Bătrîna Doamnă, câştigătoare de şase ori a Campionatului şi de două ori a Cupei României, deţinătoarea a cele mai multe titluri dintre echipele de fotbal din provincie.Proiectul UTA a fost din păcate pentru fotbalul romînesc un mare eşec, după doi ani echipa reîntorcîndu-se în Divizia B. Puţini mai ştiu povestea unui faliment neaşteptat, însă o voi rememora, cu unele amănunte de culise, pentru că Ion Sandu, copatronul de atunci al UTA, candidează acum la postul de preşedinte al Federaţiei Romîne de Atletism.
Cine este Sandu Ion? Un “ţepar” şi dacă poate prietenia care m-a legat de Bara, stabilit de ani buni în Austria, mă face subiectiv vă recomand două informaţii publice de pe internet: lista “ţeparilor” oferită de URBAN şi comentariul unui amîrît din Braşov păgubit de firma PAB Srl, aparţinînd lui Sandu Ion. |n plus, articolele din presa arădeană din perioada 2007-2008 şi un cîntec “Nu lăsaţi UTA să moară!” ar putea depune mărturile şi ele despre Sandu Ion.Sandu a venit în proiectul UTA ca un “prieten” al primarului Gheorghe Falcă şi Bara, atunci deputat PDL, a crezut că partidul e o garanţie a corectitudinii. Sandu a venit la Arad cu nişte fotbalişti mult supradimenionaţi şi fără nici un ban.
Fotbaliştii aduşi de Sandu erau de la o altă echipă, erau controlaţi de Sandu Ion şi aveau să fie mărul discurdiei la UTA. Iniţial, Bara a crezut doar că Sandu nu a avut mînă bună la jucători. Era o variantă. După numai cîteva luni avea să se convingă că totul a fost defapt o mare ţeapă. Sandu Ion nu a mai investit banii promişi la UTA. Cu toate acestea controla echipa prin intermediul jucătorilor care greşeau uneori inexplicabil, după care se vedeau prin restaurantele din Arad cu Sandu Ion. Cîrcotaşii au spus uneori că ei “prieteni de spriţ şi pariuri sportive”. Simple bîrfe, poate. Dar Sandu a uitat să mai plătească partea lui de aport financiar la UTA şi l-a obligat pe Bara să scoată 4 milioane de euro din buzunar să ţină echipa în speranţă că “mîine încasează nişte bani şi va plăti la fel ca şi Bara”. Nu s-a întîmplat acest lucru şi cînd Bara a realizat că el e doar fraierul care plăteşte tot, contracte, cantonamente, deplasări, etc, iar Sandu Ion încasează doar contracte din partea primăriei lui Falcă a fost tardiv de tîrziu.
Echipa a ajuns în B, iar Bara a plecat lăsînd fotbalul romînesc fără un investitor de bună credinşă. Bara l-a dat în judecată pe Sandu, însă chiar nu ştiu dacă acţiunea din 2009 a avut vreo finalitate atîta timp cît fostul deputat a plecat din ţară şi s-a stabilit în Austria, scîrbit fiind de politică, oameni de afaceri şi fotbal.Acum, atletismul romînesc poate ajunge la mîna “generozităţii” lui Sandu Ion, care promite sute de mii de euro. Aceste promisiuni îmi sunt cunoscute. Le-am auzit personal şi jur că pînă într-o zi l-am crezut pe marele investitor din Arad, cotat de Forbes cu o avere de 20 de milioane de dolari.
Mulţi dintre noi credem în vorbe uitînd că poporul romîn, în genialitatea lui, ne-a dat o lecţie de viaţa printr-o simplă propoziţie: pomul bun se cunoaşte după roade!
{{text}}