De doi ani, de cînd au fost naturalizaţi turci, Tanui Ozbilen, Polat Kemboi şi Tarik Akdag au urcat pe podiumurile Campionatelor Europene de sală şi în aer liber şi au fost şi finalişti la JO de la Londra
2011 este anul în care atletismul românesc s-a putut lăuda doar cu o singură medalie cucerită în competiţiile internaţionale pentru seniori. Este vorba despre bronzul obţinut de triplusaltistul Marian Oprea la CE de sală de la Paris.
În acelaşi an, antrenorul român Carol Santa a fost solicitat de Federaţia Turcă de Atletism să înceapă pregătirea cu trei sportivi kenyeni naturalizaţi: Ilham Tanui Ozbilen (născut William Biwott Tanui), Polat Kemboi Arikan (născut Paul Kipkosgei Kemboi) şi Tarik Langat Akdag (născut Patrick Kipkirmi Langat). Şi a acceptat.
2012 este anul în care atletismul românesc a luat o decizie fără precedent. Nu a acordat titlul de Atletul Anului din cauză că nici un sportiv român, indiferent de categoria de vîrstă, seniori, tineret sau juniori, nu s-a întors de la competiţiile internaţionale cu vreo medalie!
În schimb, cei trei kenyeni pregătiţi de Carol Santa au urcat pe ambele podiumuri europene, de sală şi în aer liber: Tanui a devenit vicecampion la 1.500 la CE de la Istanbul, Kemboi a cucerit titlul de campion la 10.000 m şi bronzul la 5.000 m la CE de la Helsinki, iar Langat a cîştigat argintul european la 3.000 m obstacole tot la Helsinki. În acelaşi an, cei trei au ajuns pînă în finalele olimpice de la Londra! La JO 2012, România nu a avut nici un atlet calificat în vreo finală!
2013 nu a adus nici o schimbare în palmaresul inexistent al atletismului românesc, cel mai bun rezultat al "tricolorilor" la CE de sală de la Goteborg fiind locul 7. Kenyenii lui Santa au continuat să strîngă medalii prin Tanui, care şi-a înnoit argintul de la 1.500 m.
Kenyenii, săraci, dar sănătoşi
După competiţia din Suedia, antrenorul Carol Santa a venit în vacanţă în România.
- Domnule Santa, ce au în plus alergătorii kenyeni faţă de cei români şi nu numai?
- Kenyenii au o moştenire genetică care îi avantajează în cursele de fond, cele lungi. Ei se nasc şi trăiesc la mare altitudine, la peste 2.400 metri, şi condiţiile climaterice sînt ideale pe tot parcursul anului. Temperatura variază între 20 şi 30 de grade Celsius.
- Este o vorbă despre alergătorii africani, kenyeni, somalezi, etiopieni. Că aleargă de foame!
- În cazul kenyenilor nu este valabilă. Nivelul de trai în Kenya nu este unul ridicat, dar datorită faptului că vegetaţia este în permanenţă verde există mereu hrană proaspătă şi naturală. Kenyenii nu au o alimentaţie abundentă, dar este sănătoasă. Mănîncă doar o dată pe zi carne, în rest se bazează pe legume şi fructe curate.
- Şi sînt mulţi alergători în Kenya?
- Foarte mulţi şi sînt concentraţi pe sport, dar se pregătesc haotic. Îi vezi alergînd de la ora şapte dimineaţa, dar fiecare o face după capul lui pentru că nu-şi permit un antrenor.
- Şi unde se pregătesc elevii dumneavoastră?
- Vara mergem în cantonament la mare altitudine în Franţa, la Font Romeu, iar iarna mergem în Kenya.
- Pe ce perioadă aţi încheiat contractul cu federaţia turcă?
- Pînă la Mondialele de la Moscova, din august, sînt total dedicat înţelegerii cu turcii.
- Aţi renunţat la funcţia de director al CSM Sfîntu Gheorghe?
- Da, pentru că nu se putea altfel.
- Veţi mai antrena în România?
- Nu exclud să revin în ţară. Şi acum ajut sportivii români. Am reuşit să iau cu mine juniori de la Sfîntu Gheorghe şi sper să depăşească nivelul de mediocritate în care se scaldă toată lumea.
"Dacă România ar naturaliza atleţi kenyeni, ar cîştiga pe două fronturi: mai multe şanse la medalii şi i-ar ambiţiona pe atleţii români"
Carol Santa
{{text}}