Spaniolul l-a învins în finală pe compatriotul său Davíd Ferrer cu 6-3, 6-2, 6-3 într-un meci fără istoric, dar pentru istorie. Rafa devine primul jucător care reuşeşte să cucerească 8 titluri la acelaşi turneu de Mare Şlem. Totalul trofeelor lui majore se ridică acum la 12, la egalitate cu Roy Emerson şi doar sub Federer (17) şi Sampras (14).
Toată dimineaţa cerul parizian s-a jucat de-a v-aţi ascunselea. L-a lăsat pe soare să se zbată în spatele perdelei groase de nori cenuşii şi nu i-a permis să o străpungă. Lumea a scos însă din dulapuri hanorace, căciuliţe, fulare şi umbrele şi a plecat spre Porte d'Auteuil. Era ziua finală a Roland Garros-ului 2013. Ziua în care se punea sus, pe piedestal, Cupa Muschetarilor, iar doi bărbaţi urmau să se bată pentru a o cuceri.
În tribunele reci freamătul e firav. Ochii îl caută pe Rafael Nadal, cîştigătorul, pînă ieri, de 7 ori al trofeului. Pedant, el îşi aşază sticlele, îşi fixează bandana pe frunte, îşi îndreaptă bandajele de pe degetele mîinii stîngi. Ochii îl caută şi pe Davíd Ferrer, adversarul lui, aflat la prima finală de Mare Şlem a carierei. Ferru zîmbeşte sfios cu ochii săi verzi. E un pic apăsat de greutatea finalei. E şi foarte dornic să-şi spargă pecetea de outsider, atît de dornic încît îi tremură uşor degetele pe rachetă.
Start în alertă
Şi începe! Aerul umed închide culoarea zgurii, înflăcărată în zilele cu soare. Acum e o mare de rugină, în care Rafa şi Ferru aleargă, schimbă lovituri cu pocnet sec, dopuri de şampanie aruncate peste tot fără să curgă vreo picătură spumoasă.
Se simte la Nadal o oarecare urgenţă. Ca şi cum cele 4 ore şi 37 de minute ale semifinalei cu Djokovici au lăsat urme. Vrea să joace fiecare punct cu un scop, caută deschiderile, unghiurile. Compatriotul lui riscă şi nimereşte dincolo de teritoriul marcat cu linii albe. Out, out, out!, strigă arbitrii zgribuliţi. 6-3 Nadal.
Înfloresc umbrelele, corole rotunde, compacte, pregătite să înghită aburul ploii. Rafa e alert, domină terenul ca şi cum ar fi un amărît pătrat de grădină, iar Davíd îşi revine greu, trecător din pumnii abătuţi asupra lui. Apar sunete bizare în tribună: cîţiva protestatari cer demisia preşedintelui François Hollande, iar unul chiar aterizează pe zgură cu o torţă aprinsă în mînă.
E placat imediat de un om de ordine, altul se repede să-l apere pe Rafa, care, dezorientat, fricos un pic, fugea chiar în direcţia intrusului. Un break pe final al lui Ferrer ridică puţin scorul. Doar puţin: 6-2 Nadal.
"Ahora o nunca"
Setul al treilea poate deveni un sîmbure dur pentru septuplul campion. Pe cît de repede vrea să încheie punctele, pe atît îl frig picioarele. Mintea e clară, braţul nu. La 4-3, după ce pierduse break-ul, Rafa joacă pentru "ahora o nunca".
La 5-3, serveşte pentru meci. Cînd ultima minge se duce violent pe forehand în cross, face ce a făcut de alte şapte ori pe covorul ăsta roşu, prăfos: se trînteşte pe spate, cu mîinile la ochi. E iar campion. A ajuns la opt titluri aici. La 12 de Mare Şlem. Chiar dacă finala n-a fost epică, emoţia există. Te quiero, Paris!
"Mulţumesc vieţii că mi-a dat această ocazie! Mă aflu aici după multă muncă, încă de cînd eram copil, cu mult sprijin din partea familiei, a lui Toni, a antrenorilor pe care i-am avut" (Rafael Nadal)
Multipli învingători de Mare Şlem
1. Roger Federer 17
2. Pete Sampras 14
3.-4. Rafael Nadal 12
Roy Emerson 12
5.-6. Bjorn Borg 11
Rod Laver 11
{{text}}