De 4 ore şi 44 de minute a avut nevoie liderul mondial pentru a-l învinge ieri, în penultimul act, pe un eroic Juan Martín Del Potro cu 7-5, 4-6, 7-6 (2), 6-7 (6), 6-3.
Iarba nu mai e covorul acela verde şi iute, pe care mingile sfîrîie şi pe care serviciile puternice devin şi mai puternice. Iarba de acum e un teritoriu pe care schimburile interminabile de mingi îşi fac loc tot mai des. Din 1992 încoace, de cînd trofeul a fost cucerit de un Andre Agassi jucînd din spatele terenului, lucrurile au început să se schimbe. Totuşi, o semifinală de 4 ore şi 44 de minute la Wimbledon miroase a dramă pură, mai ales pentru învins.
Juan Martín Del Potro se îndreaptă clătinîndu-se spre fileu, acolo unde îl aşteaptă Novak Djokovici. Argentinianul tocmai a văzut cum un rever în lung de linie perfect i-a trecut pe sub ochi ca un fulger, închizînd meciul. Semifinala.
Delpo aproape se prăvăleşte peste Nole cînd îl îmbrăţişează, dar acesta îl susţine cu ultimele puteri ascunse în biceps. E o îmbrăţişare care durează secunde bune şi în care liderul mondial acceptă vorbele spuse cu voce joasă de adversarul lui. E prea multă oboseală, prea multă tensiune risipită brusc după un asemenea meci.
Nole mai găseşte un rest de energie pentru a strînge pumnii şi a elibera un strigăt ascuns pînă atunci undeva adînc, poate chiar în sufletul lui. Apoi îşi strînge repede lucrurile şi le îndeasă în genţi. Juan îl aşteaptă, încă ameţit de aerul acru al înfrîngerii.
Istoria care-i lega
Cei doi au pornit disputa de ieri avînd un trecut comun de iarbă rezumat la un singur meci: cel pentru bronz de la JO de anul trecut, cîştigat de sud-american. E greu să se separe, merg cu umerii lipiţi, serviciu după serviciu, pînă cînd, la 6-5 pentru sîrb, Delpo se bîlbîie mai mult. Setul e pecetluit cu ceară mov, 7-5 în contul campionului din 2011. Argentinianul avea să revină hotărît în cel secund şi să echilibreze lucrurile cu un 6-4 just.
Piesa îşi juca abia primele acte. Setul al treilea păstrează acel echilibru infernal, în care mingile de break par perle risipite pe nisip. În tie-break, Djokovici plonjează curajos de la 4-2 şi nu se mai opreşte decît la 7-2. O nouă felie de meci, un nou tie-break, dar după ce minutele aproape că nu mai încap în Rolexul ataşat tabelei. A fost 4-3 cu break în set pentru Nole, Delpo a egalat imediat. În jocul decisiv, tensiunea devine insuportabilă. Două mingi de meci pentru sîrb, dar argentinianul renaşte nici el nu ştie de unde şi se impune cu 8-6.
Actul final
Va fi un set al cincilea. Sîntem pe iarbă? Sau e o zgură verde şi păroasă şi nu ne-am dat seama? Pînă la 4-3 pentru Nole totul e la fel, egal, echilibrat, dens. Acolo însă apare fractura. Break Djoko, o gură mare de aer trasă în piept, serveşte pentru meci. Apare o şansă de rebreak, dar nu supravieţuieşte decît cîteva secunde. Minge de meci. Reverul acela fulgerător. Privirea obosită a lui Delpo. Sclipirea vie din ochii lui Novak. E din nou în finală la Wimbledon. După 4 ore şi 44 de minute de luptă aspră.
{{text}}