Ciclismul este suferinţă
. O luptă tăcută purtată pe ruta inimă-creier-muşchi, o devorare continuă ce macină carnea serpentină după serpentină, un colaps amărui şi o renaştere înflorată în fiecare pedală împinsă mai departe. Ciclismul este voinţă. Trudă nemiloasă ce-ţi desface fiecare scut de auto-apărare, de parcă ar smulge petalele unui trandafir alb, şi care lasă deasupra cadrului de bicicletă doar spirite ghidate de propria încăpăţînare. Ciclismul este tradiţie. Chipuri schimonosite, amintiri ce zîmbesc pe la colţuri, var şi cretă pe şosea, epopei cu eroi ce s-au rătăcit pentru totdeauna.
Mont Ventoux este expresia clară a tot ceea ce poate oferi ciclismul mai crunt. Gigantul mătăhălos din Provence se iscă brusc din cîmpie, abrupt ca o scară a lui Iacob, presupune 21 de kilometri de piatră albă pe care vîntul atinge, constant, viteze de 80km/h şi are o mitologie aparte. De la Francesco Petrarca, umanistul care l-a escaladat în secolul al XIV-lea şi care a simţit nevoia să îi dedice o carte plină de meditaţii, şi pînă la Tom Simpson, rutierul britanic care s-a prăbuşit în derivă şi a murit pe asfaltul încins dinspre vîrf, în 1969, Mont Ventoux s-a dovedit o perpetuă maşinărie de poveşti ciudate.
Toţi marii campioni au semnat lista cîştigătorilor pe "Muntele Chel". Pe marele Eddy Merckx, victoria l-a costat o mască de oxigen imediat după linia de sosire, în timp ce luxemburghezul Charly Gaul, "Îngerul munţilor", a dominat versanţii cu brutalitatea unui stăpîn de lupanar. În 2013, responsabilitatea a picat pe umerii spaniolului Alberto Contador şi ai britanicului Chris Froome, cei care au avut în faţa cea mai lungă zi a Turului, 242.5 kilometri aspri, pentru a-şi marca terenul şi onora ziua naţională a Franţei. Toate seminţiile Pămîntului au luat loc pe pantele lui Ventoux, un milion de oameni transformînd muntele într-un modern Tur Babel.
14 rutieri s-au înşirat în faţa plutonului, printre ei amestecîndu-se oameni precum Peter Sagan, Pierre Roland, Sylvain Chavanel, Markel Irizar sau Pierrick Fedrigo, dar purtătorul tricoului celui mai bun căţărător nu a primit binecuvîntarea plutonului şi s-a retras în cojocul călduţ din spate. 10 oameni au supravieţuit pentru a construi un ecart dus în lesă scurtă de pluton, de doar cinci minute. Grupul principal a spumegat pentru cîteva borne, după care s-a retras şi şi-a pilit dinţii înainte de ultimul sprint intermediar, cel de la Malaucene, în lanurile de levănţică.
Nici Peter Brughel cel Bătrîn nu ar fi un masacru cu mai multă imaginaţie ca ce a pregătit Mont Ventoux pentru rutieri. Movistar a dus o trenă impecabilă pînă în ultimii 28 de kilometri, cînd Sky a băgat mîna adînc în buzunar şi i-a scos pe Porte, Peter Kennaugh, David Lopez sau Kanstantsin Sivtsov pentru a ridica ziduri în jurul tricoului galben, Chris Froome. Evadarea a fost asimilată cu viteza cu care Tejay Van Garderen şi Pierre Roland s-au făcut cioburi la baza căţărării.
Lumea s-a întors cu fundul în sus, iar iadul a urcat pînă la 1980 de metri. Primul atac serios a fost repurtat de columbianul Nairo Quintana, Sky a mărit ritmul pentru a-l anihila, Cadel Evans s-a uscat ca o frunză de septembrie şi a fîlfîit înspre baza căţărării. Au urmat o trenă feroce din partea lui Richie Porte, care a scuturat pe toată lumea, coaptă ca un chips britanic, şi a setat lupta între Contador şi Froome, singurii capabili să-i respire umbra. Froome a aşteptat pînă la intrarea în ultimii 8 kilometri, a închis tunica, s-a uitat la Contador şi la respiraţia sa suprasolicitată, după care a împărţit asfaltul în două şi s-a făcut nevăzut!
Spaniolul nu a putut răspunde, britanicul s-a prins de Quintana şi totul a adus aminte de lupta din Armstrong şi Pantani, de acum 13 ani! Cei doi au continuat să ruleze umăr la umăr, columbianul refuzînd să-i ducă trena liderului din clasamentul general pînă în momentul cînd acesta a decis să fărîme orice urmă de rezistenţă. Cu două borne înainte de final, cînd spiţele bicicletei aruncau umbre aurii pe bolovanii dinspre linia de sosire, iar galbenul devenea difuz ca o fata morgana, Froome s-a desprins şi de Quintana, care se închidea la culoare ca o floarea soarelui.
Rutierul lui Sky, în vîrstă de 28 de ani, a replicat pe şosea sfatul dat de Lance Armstrong pe twitter, "victoria pe Ventoux nu se lasă din mînă", şi a căutat adînc în propria fiinţă. Aflat la prima sa ascensiune pe Mont Ventoux, Froome a scosdin joben şase ore minunate de ciclism, o victorie zdrobitoare şi un Tur al Franţei făcut franjuri, în ciuda oamenilor de gală care cîntau din trompetă pe linia de start. Mai presus de orice, Froome şi-a săpat chipul în cariera de piatră albă de pe Ventoux. Şi ce carieră este. Fin.
Clasament de etapă:
1 Christopher Froome (GBr) Sky Procycling
2 Nairo Alexander Quintana Rojas (Col) Movistar Team
3 Mikel Nieve Ituralde (Spa) Euskaltel-Euskadi
4 Joaquim Rodriguez Oliver (Spa) Katusha
5 Roman Kreuziger (Cze) Team Saxo-Tinkoff
6 Alberto Contador Velasco (Spa) Team Saxo-Tinkoff
7 Jakob Fuglsang (Den) Astana Pro Team
8 Laurens Ten Dam (Ned) Blanco Pro Cycling Team
9 Jean-Christophe Peraud (Fra) AG2R La Mondiale
10 Bart De Clercq (Bel) Lotto Belisol
Clasamentul general:
1 Christopher Froome (GBr) Sky Procycling 61:11:43
2 Bauke Mollema (Ned) Belkin Pro Cycling Team 0:04:14
3 Alberto Contador Velasco (Spa) Team Saxo-Tinkoff 0:04:25
4 Roman Kreuziger (Cze) Team Saxo-Tinkoff 0:04:28
5 Laurens Ten Dam (Ned) Belkin Pro Cycling Team 0:04:54
6 Nairo Alexander Quintana Rojas (Col) Movistar Team 0:05:47
7 Jakob Fuglsang (Den) Astana Pro Team 0:06:22
8 Joaquim Rodriguez Oliver (Spa) Katusha 0:07:11
9 Jean-Christophe Peraud (Fra) AG2R La Mondiale 0:07:47
10 Daniel Martin (Irl) Garmin-Sharp 0:08:28
{{text}}