Remus Necula, gigantul de 2,03 m care a reuşit să învingă un cancer limfatic, s-a întors în rugby. La 25 de ani, românul a revenit în ţară şi a început o viaţă nouă. Necula evoluează pentru echipa sa de suflet, Steaua Bucureşti
Remus a aflat de boală din întîmplare. La fel cum s-a apucat şi de rugby în vara anului 2005. Gigantul de 2.03 m povesteşte cum prima lui dragoste a fost baschetul: "Eram înalt, am ajuns să joc la Focşani, unde am ieşit şi vicecampion naţional".
A urmat o pauză, pentru că echipa s-a desfiinţat din cauza datoriilor, dar Necula a vrut să rămînă "în formă", aşa că s-a pregătit alături de echipa locală de rugby. Într-un timp scurt, s-a îndrăgostit de "sportul cu mingea ovală": "Înălţimea m-a ajutat fantastic şi la rugby, avînd în vedere că eram cel mai înalt din ţară la vremea aceea. La 17 ani, m-au convocat la under 19".
"Medicii italieni mi-au salvat viaţa"
În 2006, soarta i-a hărăzit lui Remus să ajungă în "Cizmă", unde a evoluat pentru Parma: "Cel mai mare avantaj a fost că necazul m-a găsit în Italia. Dacă nu eram acolo cînd m-am îmbolnăvit, nu cred că mă mai puteam vindeca vreodată".
În 2008, românul a făcut un placaj dur şi a fost nevoie de un consult medical. Remus credea că şi-a rupt o coastă, însă, în urma verificărilor şi a biopsiei, doctorul a constatat că ficatul sportivului nu era în regulă. Diagnosticul a căzut ca trăznet: cancer limfatic!
"Am primit vestea fără să mă panichez, sînt o fire pozitivă şi în momentul acela mă gîndeam doar că o să mă vindec. Medicii italieni mi-au salvat viaţa", povesteşte rugbystul. Statul italian a plătit pentru tot: spitalizare, chimioterapie şi întregul set de tratamente. Românul nu a renunţat niciodată la luptă: "Chiar mă aşteptam ca refacerea să fie mult mai greu de suportat. Grija mea era că nu o să mai joc rugby niciodată".
"Totul se-ntîmplă cu un motiv!"
Întors în România, după 5 luni de tratament, Remus era în maşină, în drum spre casa părinţilor şi pe cale să primească cel mai important telefon din viaţa sa: "Boala fusese învinsă, era senzaţional! Am început să urlu de fericire şi băteam cu palmele de volan. Chiar dacă eu credeam că o să ma vindec, am simţit ceva inexplicabil".
Viaţa a revenit la normal pentru Necula. Se simte ca şi cum toată povestea nu ar fi avut loc niciodată. Singurele lucruri care i-au rămas sportivului din perioada "neagră" sînt învăţăturile pe care a reuşit să le tragă: "Mi-am dat seama că totul se întîmplă cu un motiv. Dacă echipa de baschet nu s-ar fi desfiinţat, nu aş fi ajuns în Italia, placajul acela nu ar mai fi avut loc şi boala o descopeream mult prea tîrziu".
Iar Remus joacă acum pentru Steaua şi munceşte part-time în altă parte. E împlinit sufleteşte şi nimic nu pare greu în comparaţie cu episoadele din timpul bolii: "E mai bine ca înainte. Sînt fericit. Am planuri mari de viitor şi boala m-a făcut să devin mai puternic. Dacă eu am putut să trec peste aşa ceva, sînt convins că oricine poate, e nevoie de multă voinţă şi încredere". Sportivul strîmbă din nas cînd este întrebat de ce s-a reapucat de sport: "Niciodată nu m-am lăsat de rugby, pentru că altceva nu puteam să fac mai bine. Nu am fost pus în situaţia de a mă reapuca, pur şi simplu îmi urmez cursul vieţii!".
"Părinţilor mei le-am spus după 5 luni în care am luptat cu boala de unul singur. Eu a trebuit să îi încurajez pe ei"
"Am continuat să mă antrenez cu echipa, chiar dacă eram bolnav şi făceam tratament. Nu mai aveam energia necesară, dar nu m-am lăsat niciodată"
"E un băiat foarte sincer şi munceşte mult. Sunt convins că poate prinde echipa naţională"
Marin Moţ, antrenor Steaua
3 este numărul trofeelor cîştigate de Remus în Italia
Oameni care s-au reapucat de sport după o boală severă
Sportiv Afecţiune An
Lance Armstrong Cancer testicular 1996
Eric Abidal Tumoare la ficat 2011
Martina Navratilova Cancer la sîn 2010
John Hartson Cancer testicular 2009
{{text}}