Într-o nouă formulă, România e pentru al treiea an consecutiv pe podiumul Campionatelor Mondiale, după cele două locuri întîi din 2010 şi 2011.
Medaliile lasă urme la scrimă. Dovadă sînt picioarele Simonei Pop, pline de vînătăi, mîna şi genunchiul Anei Maria Brînză, lacrimile din ochii Mariei Udrea şi degetele Ralucăi Sbîrcia. Ele patru au cucerit împreună, ca o echipă, medalia de bronz la Campionatele Mondiale de la Budapesta, meţinînd pe podium România pentru al treilea an consecutiv.
"Dacă în 2010 şi 2011 era un lucru normal să fim acolo, în 2013 a fost o surpriză. Ştiam cînd am plecat de acasă că ne putem lupta pentru bronz, dar nu-l aveam asigurat", a spus Ana Brînză la cîteva momente după încheierea finalei mici.
De la 9:00 pe planşă
Dar pînă la bronz, la bucuria de final, la descătuşare, la sărutul spadei, la lacrimi au fost opt ore de consum fizic şi emoţional imens. Fetele au început la 9:00 dimineţa drumul spre medaliiile care le-a strălucit la gît abia pe seară, în compania Danemarcei.
În sala B unde pistele sînt înconjurate doar de nişte garduri şi unde aglomeraţia e mare. N-a fost o probemă pentru fetele antrenate de Octavian Zidaru, au cîştigat cu 45-14. Asta le-a trimis în sala mare, în meciul cu Venezuela.
Emoţii au fost în lamele româncelor pentru că după trei relee erau conduse cu 11-13, dar emoţiile s-au epuizat apoi, fetele conducînd pînă la sfîrşit un meci pe care l-au cîştigat cu 45-30.
Revanşă contra Coreei
De aici începe lupta cu trecutul dureros. În "sferturi" au dat peste Coreea de Sud, cea care le-a retezat aripile româncelor la Londra. Ele aveau trei componente de atunci, noi doar una, pe Ana Maria Brînză.
"Ne doream victoria cu ele pentru că ştiu cît au suferit fetele la Jocurile Olimpice, ştiu cît au muncit şi cît de greu le-a fost", a spus Simona Pop. Îndîrjire, doinţă, lame care se ating, becuri care se aprind în pereche sau simplu. După ce au intrat cîte o dată pe planşă Simona, Ana şi Raluca, scorul era de 9-7 pentru coreence.
Apoi, româncele au început să strîngă tuşe, Simona i-a dat lui Choi In Jeong două fără să primeacă vreuna, Raluca i-a smuls şase tuşe lui Shin A Lam şi primit trei, iar Ana a reuşit patru faţă de două ale lui Choi Eun Sook. Era 18-14 şi se strîngeau pumni în tabăra României.
În timp ce Raluca era din nou pe planşă cu Choi In Jeong, Simona se înroşise de atîta strigat şi nu putea sta locului. Ana îi dădea indicaţii tactice, în timp ce în galeria României, sabrerii erau responsabili cu "Hai-ul".
Scorul s-a strîns 26-25. Dar Simona Pop a avut grijă să nu se încingă prea mult lucrurile. După ce a ţipat pe planşă sub masca albastră a lăsat-o pe Ana cu un avantaj de trei tuşe, 28-25.
Shin A Lam contra Ana Brînză sau flash-uri din trecut pe planşa de la Budapesta. Cel mai mult coreeanca s-a apropiat la două tuşe, cînd mai erau 18 secunde din meci, dar Ana nu avea să rateze acum. Cînd în joc erau semifinalele unui Campionat Mondial.
Pierduse la individual în aceaşi fază, la o tuşă. "Rezultatul acela m-a înrăit şi îmi dorem o medalie", spune la rece Ana. A cîştigat cu 36-32 şi apoi a sărutat spada şi a zîmbit larg. Fetele au sărit pe planşă să o îmbrăţişeze.
"După ce am cîştigat am avut nişte flash-uri cu ce s-a întîmplat la Londra şi acum, în momentul acesta, nu cred că aş da victoria asta cu Coreea pentru una anul trecut, la JO", a spus ea, cînd încă îşi ascundea genunchiul înroşit sub pantalonul alb cu tricolor.
Rusia, prea bună
În semifinale le-a aşteptat Rusia, cu spadasine care nu au renunţat după JO, experimentate şi foarte agile, care au luat conducerea încă de la început. Şi au pus tuşă lîngă tuşă pînă au construit un zid greu de dărmat, 5-3, 8-6, 13-8, 17-10, 23-19, 29-20 şi 35-22 înainte ca Ana Brînză să intre pe planşă împotriva Annei Sivkova. "Ştiam că sînt 13 tuşe, sînt greu de reuperat, am mai dat 4-5, dar era foarte greu".
De aceea Ana i-a arăt rusoaicei nişte mişcări din umeri pentru care arbitrul i-a atras atenţia. Rusia s-a impus cu 45-33 şi a trimis România în finala mică.
Ana, Raluca, Maria şi Simona n-au avut prea mult timp să se gîndească la înfrîngere pentru că au trebuit să urce pe planşă din nou după doar douăzeci de minute. Cu părul încă ud, cu picioarele încă fierbînd, fetele s-au avîntat în lupta pentru bronz. Prima a intrat Ana, celelalte fete închise într-un ţarc de cordoane strigau pe trei voci.
A fost 5-4 pentru Mallo, apoi Franţa a mărit avantajul la 10-5, Simona Pop a strîns un pic diferenţa la 14-10. Maria Udrea, cea mai gălăgioasă în strigăt din echipa România, a dus scorul la 16-13. Ana l-a strîns şi ea în faţa lui Rembi, coborînd de pe planşă la 21-19.
Eliberare de bronz
S-a ajuns la 22-19. Franţa încă era mai aproape de bronz. În sală mai erau cîţiva oameni. În linişte, vocea lui Octavian Zidaru era autoritară şi încurajatoare. Simona i-a ascultat indicaţiile şi arbitrul a dat non-combat.
Maria Udrea, fosta floretistă, a făcut egal cu Lauren Rembi. Dar tot nu era de ajuns. 24-21. Simona Pop însă a reuşit să pună România în avantaj. "Sufleţel", aşa cum o alintă Ana, a tras incredibil şi a egalat a 25.
Ultima lupta era a Anei. Secundele se scurgeau lent. Şi Ana spune că era mereu cu ochii pe ceas, dar mîna şi picioarele s-au mişcat bine şi cu un minut înainte de final a dus România în avantaj. Un 28-27 însoţit de un strigăt de eliberare.
Roxana Scarlat conducea galeria. "Bravo, Ana! Meserie", îi striga fosta floretistă. Ana n-a mai lăsat avantajul acesta să-i scape, ba chiar l-a mărit şi la final s-a bucurat ca şi cum ar fi prima ei medalie, după 33-28 cu Franţa. De fapt, e chiar prima.
Prima medalie în această formulă la Campionatele Mondiale, una care vine să însoţească argintul de la Europene. "E o medalie care aparţine echipei, una care ne dă încredere tuturor pentru viitor", a spus Ana.
Au fost împreună, au cîştigat împreună, s-au tras una după alta, s-au suplinit cînd una nu se regăsea şi toate au strîns steagul în mîini. Steagul României care a fost al treilea aseară la Budapesta
{{text}}