Cine a spus că banii sînt verzi? Poate la americani. În fotbalul modern, cel puţin la început, culoarea banilor a fost albastră.
Asta deoarece la Chelsea s-a revoluţionat conceptul de transferuri. Bani mulţi aruncaţi pe jucători care deja au confirmat. Adică pe vedete.
În iunie 2003, Roman Abramovich preia pentru 140 de milioane de lire sterline clubul Chelsea de la Ken Bates. Oligarhul rus găseşte un club de tradiţie al Angliei, dar cu un palmares de trofee foarte slab. Totodată, realizează că are o echipă în care marile nume lipsesc, aşa că începe să pună la cale o nouă strategie.
Îl instalează pe Claudio Ranieri, un antrenor în vogă la acel moment, pe banca lui Chelsea şi demarează prima campanie de transferuri. Şi ce transferuri! Vine Glen Johnson, Geremi, Wayne Bridge, Damien Duff, Joe Cole, Veron, Crespo, Makaelele, Scott Patrker, iar cireaşa de pe tort e Adrian Mutu. Mulţi şi scumpi. În total pentru campania de transferuri din primul sezon cu Abramovich la conducere se cheltuieşte 121,15 milioane de lire sterline. Aproape cît a costat achiziţia clubului!
Strategia nu dă roade, aşa că Abramovich continuă să experimenteze pe bani mulţi. Îl aduce pe Jose Mourinho antrenor şi aruncă banii pe o altă campanie de transferuri: 94,45 milioane de lire sterline pentru transferurile din sezonul 2004/2005. Vedetele aduse: Petr Cech, Arjen Robben, Didier Drogba, Tiago, Ricardo Carvalho şi Mateja Kezman.
Ca în visele lui Abramovich, echipa începe treptat să crească. Chelsea ocupă poziţii cît mai sus în clasamentul Premier League, iar în 2005 albaştrii devin din nou Campionii Angliei. Dar lipseşte ceva. Iar acel ceva e o performanţă în Liga Campionilor. Imediat ce Chelsea cîştigă primul titlu cu Abramovich în Anglia, rusul îşi fixează o nouă ţintă: cucerirea Ligii Campionilor.
Iar pentru ca acest obiectiv să fie îndeplinit e nevoie de alţi bani, alte strategii. În sezonul 2005/2006 banii aruncaţi pe transferuri scad: ”doar” 48,8 milioane de lire sterline cheltuiţi pe Essien, Lassana Diarra, Wright-Phillips, del Horno şi Maniche. Însă niciun succes notabil.
Marea performanţă din Liga Campionilor avea să vină abia în această vară: Chelsea a reuşit să cucerească Liga Campionilor cu Roberto Di Matteo pe bancă.
Pînă în acest moment, Abramovich a mai cheltuit următorele sume:
- sezonul 2006/2007: 60 milioane de lire sterline. Vedete: Shevchenko (30 milioane!), Kalou, Obi Mikel, Ashley Cole, Boulahrouz, Ballack (gratis)
- sezonul 2007/2008: 43 milioane de lire sterline. Vedete: Anelka, Ivanovici, Malouda, Belletti
- sezonul 2008/2009: 24,6 milioane de lire sterline. Vedete: Bosingwa, Deco, Quaresma
- sezonul 2009/2012: 26 milioane de lire sterline. Vedete: Sturridge şi Zhirkov
- sezonul 2010/2011: 108,7 milioane de lire sterline. Vedete: Ramires, Torres şi David Luiz
- sezonul 2011/2012: 63,25 milioane de lire sterline. Vedete: Mata, Raul Meireles, Lukaku.
Efectul bumerang
Bani mulţi, salarii uriaşe. Nu par o reţetă pentru fotbaliştii tineri, uşor de influenţat. Jucătorii de 20-25 de ani sînt la un singur pas de o viaţă sportivă dezordonată. Exemplul cel mai concret îl avem chiar în Adrian Mutu. Adus ca o mare vedetă, atacantul român s-a pierdut imediat la Chelsea, prins în mirajul banilor, al femeilor şi al drogurilor. Un alt exemplu de mulţi bani cheltuiţi aiurea a fost Andriy Shevchenko. Un alt atacant adus din Serie A ca un mare jucător. Din nefericire, el nu a reuşit niciodată să se adapteze la Chelsea şi a părăsit gruparea pe uşa din dos, fără să se fi făcut remarcat în vreun fel. Nici Fernando Torres nu şi-a prea motivat cele 50 de milioane de lire sterline cheltuite pe el.
{{text}}