Germanul Tony Martin a obţinut al treilea titlu de campion mondial de contratimp consecutiv, după ce a parcurs cel mai lung traseu din istorie, de 57 de kilometri, într-o oră, 5 minute şi 35 de secunde. Britanicul Bradley Wiggins a sosit la 46 de secunde distanţă, în timp ce elveţianul Fabian Cancellara a ocupat ultima poziţie a podiumului, la două secunde distanţă
Sănătate, linişte, eleganţă. Cu o sută de ani în urmă, în Montecatini Terme, micuţul oraş balnear în care s-a luat startul pentru cei 57 de kilometri de contratimp, oameni precum Giuseppe Verdi, Luigi Pirandello sau Ruggero Leoncavallo băteau cu bastonul, într-o armonie tăcută, în piatra cubică a parcurilor toscane şi îşi plimbau mantiile negre printre brazi răcoritori. Astăzi, în mirosul zaharisit al celebrelor clătite locale, toată fauna ciclismului profesionist a sfîşiat pacea locală şi a răscolit comunitatea de 20.000 de locuitori. Din autocare pe rampe şi pînă pe linia de sosire din Florenţa, Fabian Cancellara, Bradley Wiggins sau Tony Martin au înlocuit muzica simfonică zglobie cu riffurile dure de chitară. Pentru cîteva ore, s-au deschis sticlele de vin şi toţi spectatorii şi-au prins centurile de siguranţă.
Marii favoriţi s-au amuşinat de la distanţă. Sir Bradley Wiggins, în tunica augustă a Marii Britanii, sobru şi concentrat pentru o cursă echivalentă cu un sezon, o ultimă zvîcnire de orgoliu în războiul intestin cu Chris Froome. Elveţianul Fabian Cancellara, cu bărbia anticipîndu-i chipul, împinsă în faţă ca prora unui distrugător de cariere, tînjind viclean după un al cincilea tricou-curcubeu, performanţă ce ar mai pune un strat de ciment peste piedestalul de rege absolut al contratimpului. Tony Martin, neamţul de 28 de ani ce pare proaspăt ieşit de pe linia de proiectare a Universităţii de Tehnologie Branderburg, ţinînd cu colţii de cele două tricouri consecutive pe care le îmbracă în acest exerciţiu. Pe deasupra lor, ca o poleială aurie, un mănunchi de blitzuri anticipa învingătorul de la capătul celor 57 de kilometri plaţi ca-n palmă.
Pînă la duelul celor trei, 70 de rutieri s-au rostogolit de pe rampă, au încălecat căţărarea pitică de la începutul traseului şi au zbughit-o spre Florenţa. Australianul Rohan Dennis, în vîrstă de 23 de ani şi fost medaliat cu argint, anul trecut, în disciplina pentru U23, a setat primul timp important al zilei, însă lituanianul Kanstantsin Siutsou a trosnit asfaltul şi a blocat limbile orologiului la o oră, 8 minute şi 36 de secunde. Ceva mai devreme, moldoveanul Serghei Tvetcov a fost liderul competiţiei pentru cîteva minute, iar Andrei Nechita, singurul tricolor prezent la Campionatele Mondiale de Ciclism, a intersectat linia de sosire pe locul 66, pierdut în mixul dintre efortul suprauman şi nepăsarea sportului românesc.
Lucrurile serioase au început puţin mai tîrziu. Singurul de remarcat a fost bielorusul Vasili Kiryienka, care a scos din mînecă aşii cu care l-au înzestrat programele de antrenament de la Sky şi a obţinut cel mai bun loc din afara podiumului. Apoi, în pauza de cîteva minute, vuietul a prins culoare şi Wiggo, "Spartacus" şi Martin s-au prăvălit spre linia de sosire.
Tony Martin e din altă dimensiune
Wiggins a plecat relaxat. Sir Bradley a părut că imaginea perfectă a versurilor lui Sting, "a gentleman will walk, but never run", şi a răsucit braţele plăcilor cu o cadenţă rară, gestionînd cu creierul ce nu a reuşit să dezvolte din picioare. De cealaltă parte, Cancellara a zdrobit primii 20 de kilometri sub pieptul său impunător, ridicîndu-se din şa şi părînd că se azvîrle înaintea ghidonului, cu o risipă de efort ce i-a adus în jur de 20 de secunde faţă de rivali, însă prea puţine pe linia lungă şi dreaptă dinspre Florenţa. Martin a fost media celor doi, sigur pe el, înfipt în tron ca un rege necruţător, responsabil faţă de cele trei dungi germane ce îi brăzdau spatele.
Nimeni nu a reuşit să cîştige trei tricouri-curcubeu consecutiv. Nici măcar Fabian Cancellara, cel care a bifat patru medalii de aur la contratimp, într-o carieră pe care alţii o visează în faţa unui pahar cu lapte, în fiecare seară. Însă nici măcar elveţianul nu a avut ce face. Timpul său s-a erodat constant, consumat de lipsa de energie pe care a resimţit-o după ce a slăbit, iar Wiggins şi Martin l-au dat la o parte. Dacă britanicul a reuşit să revină şi să obţină argintul pentru doar două secunde, neamţul a tras o linie mult mai vizibilă pe asfalt.
Tony Martin a părut desprins de griji. Desprins de oboseala din Turul Spaniei, de suferinţă, de orice putea să-l oprească fie şi pentru o secundă. Rutierul celor de la Omega Pharma-QuickStep nu s-a mulţumit pînă nu şi-a demolat adversarii. Motorul gigantic ascuns sub carcasa "Panzerului" a stors fiecare picătură de efort necesar pentru aur. Şi, de data asta, în faţa celor mai buni dintre cei buni, Martin şi-a reglat conturile.
Clasament:
1 Tony Martin (Germania) 1:05:36.65
2 Bradley Wiggins (Marea Britanie) 0:00:46.09
3 Fabian Cancellara (Elveţia) 0:00:48.34
4 Vasil Kiryienka (Belarus) 0:01:26.01
5 Taylor Phinney (SUA) 0:02:08.00
6 Rasmus Christian Quaade (Danemarca) 0:02:36.33
7 Marco Pinotti (Italia) 0:02:41.92
8 Adriano Malori (Italia) 0:02:51.07
9 Gustav Larsson (Suedia) 0:02:58.47
10 Kanstantsin Siutsou (Belarus) 0:02:59.54
{{text}}