Toată lumea tînjeşte după tricoul-curcubeu, una dintre cele mai mari distincţii din ciclismul profesionist.
Cursa are loc ACUM, nu este transmisă la televizor în România, dar poate fi urmărită pe canalul de youtube al Uniunii Cicliste Internaţionale (UCI), aici. CLICK AICI.
ISTORIE. Primul Campionat Mondial de şosea a avut loc în 1927, în oraşul german Nürburgring, iar marele Alfredo Binda, primul "canibal" pe două roţi din istorie, s-a impus în faţa conaţionalului italian Costante Girardengo şi a deschis seria record, de trei tricouri-curcubeu, pe care avea să o bifeze într-o carieră incredibilă. De atunci, după cele 3 Mari Tururi, uneori chiar înaintea Turului Spaniei, toţi granzii unuia dintre cele mai bătrîne sporturi din ciclul olimpic, ciclismul, s-au înfruntat pentru a îmbrăca cel puţin pentru un an tricoul alb brăzdat de curcubeu. Fausto Coppi, Rik Van Steenbergen, Eddy Merckx, Rick van Looy, Bernard Hinault, Greg LeMond, Oscar Freire sau Mark Cavendish sînt doar cîteva nume care înnobilează tabelul cîştigătorilor, iar acum, la cea de-a 80-a ediţie, cavalerii prezentului coboară pentru bătălia decisivă în inima Renaşterii, minunata provinicie Toscana.
UNDE. Sînt 272.2 kilometri de supliciu. Plutonul va saluta micuţul orăşel Lucca, locul de baştină al supersprinterul Mario Cipollini, va şerpui printre zidurile renascentiste perfect conservate timp de patru secole şi se va avînta spre inima Italiei, pînă va fi primit în urale şi petale de trandafiri în Florenţa. O singură zi va stabili cine va purta tricoul de campion mondial pentru întregul sezon 2014, iar nervii, foarte probabil, vor fi întinşi la maxim. De aceea, organizatorii au ales un profil de cursă care să absoarbă complet tensiunea, cu un profil puternic vălurat, delicios pentru tifosi.
Primii 100 de kilometri scot în calea rutierilor un singur obstacol, căţărarea de pe San Baronto, lungă de patru kilometri şi cu o pantă medie de 7%, suficient de devreme pentru a nu forţa favoriţii, dar o bună ocazie pentru o eventuală evadare. Urmează un circuit infernal, de 16.5 kilometri, pe care cicliştii vor fi nevoiţi să-l parcurgă obsesiv, de zece ori, încălecînd două căţărări, Fiesole şi Via Salviati, ultima venind cu cinci borne înainte de finalul circuitului. Dacă Fiesole e destul de lungă şi domoală (4.4km, pantă medie 5.2%), Via Salviati e o ascensiune mult mai abruptă, de doar 600 de metri, dar cu pante necruţătoare ce ating 16%. De aceea, într-un scenariu cu un număr mic de supravieţuitori, apropierea de linia de sosire a cursei va face din Via Salviati, probabil, arena în care se va da lovitura decisivă pentru Campionatul Mondial.
. Competiţie într-o singură zi, Campionatul Mondial va centraliza toate resursele fizice ale participanţilor. Nimeni nu va da în spate de la nimic, mai ales că, spre deosebire de cursele obişnuite, cicliştii vor fi grupaţi în funcţie de ţări. Haosul pe care îl oferă succesiunea de ascensiuni, distanţa foarte solicitantă, loialitatea care se poate îndoi sub apăsarea mizei, precum şi foarte probabila prezenţă a ploii vor favoriza truditorii, oamenii forjaţi prin focul anilor în pluton, oameni care nu se clintesc cînd lucrurile devin serioase şi care nu se tem să-şi asume responsabilitatea. Sînt două chipuri pe care eventualul cîştigător le poate purta: rutierul de clasamentul general şi rutierii care excelează în cursele de o zi. Problema este că, dacă mergi cu oglinda prin pluton, în jur de 30 de oameni şi-ar regăsi figura în această descriere. Vom încerca să propunem cîteva variante.
1. Fabian Cancellara *****. Monstrul din primăvară, cel care poartă scalpurile din Paris-Roubaix şi Turul Flandrei ca pe un drapel al suferinţelor pe care le poate provoca. A slăbit, a dus un Tur al Spaniei în care s-a căţărat cu voinţă şi încăpăţînare şi ţinteşte Campionatul Mondial de ani buni. Cancellara e Minotaurul de care trebuie să fugă toată lumea.
2. Vincenzo Nibali *****. "Rechinul" a zdrobit Turul Italiei, s-a veştejit înspre finalul Turului Spaniei, dar este acasă, în Cizmă, iar tricoul curcubeu este un obiectiv pe care l-a purtat în faţa ochilor tot sezonul, cum sînt amăgiţi iepurii să alerge pe bandă cu un morcov. Bun căţărător, dar incredibil de bun coborîtor, Nibali poate specula frecvenţa ascensiune/vale.
3. Chris Froome ***. A fost un an incredibil pentru britanic. Turul Franţei a fost o expoziţie de ace pentru cojoacele tuturor numelor mari din plutonul profesionist. Acum conduce echipa Marii Britanii, una foarte puternică, dar lungimea traseului şi absenţa din orice cursă clasică îi pot servi drept handicapuri iremediabile.
4. Peter Sagan ***. La fel ca în cazul lui Froome, Sagan nu s-a impus niciodată într-o cursă de peste 250 de kilometri. De altfel, în ciuda frecvenţei cu care a ocupat podiumuri în primăvară, slovacul are doar două curse clasice în palmares: Gent-Wevelgem şi GP Montreal, victorii insuficiente pentru bestiile de pe şosea.
5. Alţii. Oricînd, cursa poate exploda. Cadel Evans, Nairo Quintana, "Purito" Rodriguez, spaniolul atipic care se simte excelent în vreme proastă, Alejandro Valverde sau Philippe Gilbert, actualul campion mondial, pot forţa mişcări decisive. În absenţa unui glob magic, forţăm ca favoriţi doar oamenii de mai sus. :D
CUM. "Trebuie să scuturăm sprinterii unul cîte unul", a evidenţiat Chris Froome, un truism limpede precum frumuseţea viilor din Toscana. Cancellara a fost misterios: "Nu spun cum mă simt, vă arăt duminică". Cert este că fiecare dintre favoriţi speră să ajungă singur la final. Fără sprint, acolo unde "pierd sigur", după cum tot Froome mărturisea, fără rutieri suplimentari. Asta înseamnă o declanşare timpurie a ostilităţilor.
Fără legături de echipă strînse, italienii, spaniolii şi elveţienii vor încerca să dea drumul la artificii după primele ture de circuit, ca să obţină prin bruscare continuă conturarea unui grup restrîns. E de aşteptat ca, la jumătatea cursei, Cancellara să abordeze căţărările ca pe nişte porţiuni de pavate, să nimicească trena cu motorul său puternic de contratimp şi să aibă mereu în bătaia puştii favoriţii. Înşiruirea Contador, Samuel Sanchez, Valverde, Rodriguez înseamnă multe cărţi de jucat pentru Spania, însă şi o posibilă ciocnire a orgoliilor. Rămîne de văzut cum vor calcula tactic fiecare dintre oamenii de frunte, dar, foarte probabil, selecţia va face cursa pasionantă de la un capăt la celălalt.
Dacă nu aţi adormit pînă la sfîrşitul acestui articol, am fi interesaţi care sînt favoriţii voştri pentru Campionatul Mondial. :)
{{text}}