....de un deceniu nu ne-aţi mai adus pînă aici, la intersecţia răsuflării cu agonia. N-aţi abdicat, deşi au făcut-o mulţi din "coechipieri". Uneori v-a păsat mult şi noi am înţeles puţin, alteori v-a păsat puţin cînd nouă, multora, chiar nu ne-a mai păsat. Deloc.
....cei mai mulţi n-am crezut în acest baraj cînd a fost tragerea la sorţi, după ce ne-a umilit Olanda, după o remiză chinuită la Budapesta, după 0-2 cu Turcia. Poate nici voi, dar cum-necum aţi reuşit.
...luni întregi m-au lăsat reci opţiunile lui Victor Piţurcă, am uitat de încăpăţînările şi flerul său, iar acum, prin cîteva goluri marcate de voi, am ajuns să implorăm norocul selecţionerului, să facem Apocalipse din opţiunile lui şi să trîntim cu pumnii în tastaturi cînd se anunţă echipa.
...înfrîngerea voastră de la Atena a venit la România TV după o oră şi ceva de talk-show aprins în jurul şanselor pe care le are orzul la primăvară. În mintea mea a şters fantoma Paulei Iacob, a dat de pămînt cu serialul "remember Ceauşescu", i-a transformat pe Tatoiu, accidentele de maşină, zgonii, ponţii, băseştii, corlăţenii şi Oana Lis în personaje ale unei vieţi pe care o bănuiam paralelă. Şi chiar a fost, vineri, la golul lui Stancu.
...lumea vă cîntăreşte la kilogram şi sînteţi judecaţi la milimetru. Măţel trage cumva şi pentru ifosele lui Mutu, Goian e din generaţia resemnată a lui Chivu, sînteţi percepuţi ca o echipă fără să fi avut o minimă şansă să fiţi aşa ceva. Şi totuşi sîntem aici, la 90 de minute, de fericire.
...prezenţa voastră la baraj este ea însăşi o minune, înainte de calificare: la capătul unei piramide îndoielnice şi corupte, pe marginile unui fotbal intern putred, în vîrful unui sistem de copii şi juniori superb, dar inexistent.
...e uşor să înjuri şi mai obositor să cîntăreşti. În afară de propriile limite fotbalistice, nu ţin minte ca Stancu şi Cociş, cei mai huliţi dintre voi, să fi ofensat cu ceva tribunele. Pardon, semipoporul de români-antiromâni, hoarda de chibiţi trucaţi cu pungi de venin ataşate la mouse. Mulţumesc, Stancu şi Cociş!
...dacă nu prindeţi Mondialul, veţi rămîne drept echipa care n-a fost în stare să bată Grecia, nu cea care a lăsat Turcia acasă. Iar dacă vă calificaţi, fiţi siguri că ieşirea din grupe la turneul final e condiţie obligatorie. Atunci, pentru rezultate şi nu pentru amintirile lor, vă mulţumesc.
...cine vă tratează corect e catalogat patriot desuet, cine vă analizează e considerat vînător de fum. Aici, în patria strălucitoare a caterincii, tărîmul blestemat de frumos şi de inconstant al singurătăţilor noastre.
...aţi muncit pentru acest baraj. Cît aţi ştiut, cum aţi putut, inestetic, trădător, dezolant. Aţi muncit. Poate şi pentru ceva bani. Mulţu nu mai fac asta nici pentru un năvod de bancnote.
Indiferent ce se întîmplă azi, vă mulţumesc. Am înţeles că sînt voi. Tupeist şi rapid, impertinent şi haotic precum Torje. Cu frustrări şi încăpăţînări, dar sincer şi viu ca Raţ. Tăcut şi ursuz uneori ca Goian, absent şi providenţial alteori, ca Tătăruşanu. Îndîrjit şi necugetat ca Bourceanu, cu obsesii grele şi intuiţii mirabile ca Piţurcă.
Arătaţi voi a echipă acum? Cine-ar spune că noi arătăm totdeauna a oameni?
P.S. Mutu reacţionează public după gluma proastă. Aceea de puşti care a găsit cablul calculatorului ascuns de mama înainte să plece la muncă. Opinează în final: "Marica face şi demarcări foarte bune, ştiu de cînd jucam cu el". Da, aşa e, cînd jucai cu el. Cînd jucai.
{{text}}