Oana Manea şi-a readus aminte la meciul de aseară de finala mică a Europeanului din 2010, cîştigată de "tricolore" în faţa Danemarcei.
- Oana, cum e să baţi Ungaria la Mondiale?
- Superb. Tot timpul între cele două formaţii a fost o rivalitate şi ne-am dorit să nu mai pierdem. O făcusem anul trecut la Europene, era prea mult, parcă.
- Cum ţi s-a părut atmosfera? Ungurii au fost mai numeroşi în tribună?
- I-am adus noi la tăcere! Nu aţi văzut ce linişte era la final? Se auzea doar "România! Româniaa!"
- Cînd aţi simţit că puteţi cîştiga?
- Am intrat hotărîte pe teren, dar iar am început prost, am ratat, chiar eu am avut două situaţii, am dat în bară. Muream de ciudă. Uşor-uşor ne-am revenit, am fost mai calme, mai lucide. Ne-am apărat exact şi am dat goluri mai uşoare în atac.
- Urmează Cehia, aveţi timp să vă refaceţi?
- Trebuie! Ne dorim să cîştigăm şi acest meci. Nu facem calcule. O să vedem pe cine întîlnim, ne dorim să ajungem în sferturile de finală. Să avem un adversar mai uşor în "optimi".
- Cînd ai mai trăit un meci cu o asemenea tensiune?
- Cred că ultima dată la Euro 2010, finala mică împotriva Danemarcei. De atunci nu am mai simţit o aşa bucurie, adrenalină pură. Îmi pare foarte bine că am revenit la echipa naţională, că am făcut acest pas. Chiar am găsit o atmosferă excelentă, de care îmi era dor.
4 ani trecuseră de la ultima victorie în faţa Ungariei, 31-25 la Mondialul din China 2009
41 la sută a fost procentajul Paulei Ungureanu, omul meciului, goal-keeperul nostru avînd 11 intervenţii
{{text}}