Aurelia Brădeanu, căpitanul României, a bifat al şaptelea Mondial. Ea spune că turneul din Serbia i-a lăsat un gust amar şi nu ştie dacă va mai avea puterea să joace în "naţională".
- Mica, a trecut ceva timp de la înfrîngerea cu Polonia, v-aţi dat seama unde aţi greşit, ce s-a întîmplat?
- Dacă stai să faci analiza, după meci, îţi dai seama unde ai greşit, dar în meci trebuie să iei decizia într-o fracţiune de secundă. Atunci pe moment, nu după meci.
- Şi aţi făcut o analiză?
- În momentul cînd ai cinci goluri diferenţă, cred că ar fi trebuit să jucăm mai bătrîneşte, să ţinem de minge, să nu ne grăbim. Atunci cînd nu dai gol zece minute, nu ai cum să cîştigi! Nu am fost lucide!
- V-a încurcat apărarea avansată a Poloniei?
- Nu ne-a încurcat că la fel s-au apărat şi în prima repriză şi am făcut faţă, ne-am desprins. Au venit însă ratările care ne-au pus capac!
- Se pot trage nişte concluzii după acest turneu?
- Ca şi anul trecut, dezamăgire totală, să o iei de la capăt, să munceşti în continuare... Acum am muncit degeaba!
- E şi vreun lucru bun?
- Singurul pe care-l găsesc pot spune că a fost unitatea de echipă. Altceva...
- De doi-trei ani sîntem doar pe locurile 8, 9, 10. Asta e valoarea?
- Nu cred că asta e valoarea, dar rezultatele asta demonstrează! Cînd nu eşti în stare să cîştigi meciul cu Polonia, nu te poţi gîndi la mai sus!
- E greu să te ridici după un astfel de rezultat?
- Da, cel puţin pentru mine. Îmi e foarte greu să-mi revin după asemenea eşec, ţinînd cont că nu ştiu dacă pot să mai prind un alt Mondial. Mi-am dorit enorm de mult să jucăm bine, să mergem cît mai sus, am visat frumos, dar nu am realizat nimic. Este greu cînd tu simţi că eşti mai puternic decît adversarul, îl domini, dar la final tu plîngi şi ele se bucură.
- Te gîndeşti la retragere? Ai arătat că mai poţi juca!
- Fizic mă simt foarte bine şi aş putea să mai joc. Sînt foarte supărată, nu aş vrea să iau decizii pripite, dar cred că pentru mine s-a închis aici echipa naţională!
ALTE REACŢII:
"Nu am cuvinte, sîntem foarte triste. Nu ne aşteptam. Mă doare foarte tare, echipa suferă. Îmi pare foarte rău că nu ne-am calificat, noi ne-am dorit foarte mult. Ne-au dominat psihic. Parcă intrăm in panică atunci cînd nu ne iese jocul. Ar trebui să cautăm tot timpul soluţii, nu să ţipăm. Dacă vine o stare negativă şi din teren, şi de pe bancă, e de rău"
Talida Tolnai, portar România
"Chiar dacă aş vrea să caut explicaţii, nu cred că pot găsi. Au jucat prea bine şi prea frumos în prima repriză. Mă uitam relaxată la meci şi aşteptam o victorie. Nu mai ştiu ce să zic acum, nu-mi vine să cred. Am mers foarte mult pe mîna Cristinei Neagu, dar în partea a doua şi-au luat măsuri la ea. Am intrat într-o pasă neagră şi nu am mai ştiut ce să facem cu mingea"
Simona Gogîrlă, antrenor HCM Rm. Vîlcea
"Îmi pare rău cîteodată că sînt român! M-am săturat să văd că sîntem alături de sportivi doar în momentul în care cîştigă. Pînă în mintul 50 al meciului fetele erau de aur, acum sînt nişte proaste! Noi, jucătorii, suferim mult, asta pentru că muncim, ne sacrificăm, stăm departe de familii. Nu mi se pare corect ca acum să aruncăm cu noroi în ele"
Patricia Vizitiu, jucătoare Krim Ljubljana
"Este foarte grav ce s-a întîmplat în ultimele 10 minute. Nu-mi vine să cred nici acum, după evoluţia jocului din primele minute. Au demonstrat că pot, dar se întîmplă ceva cu noi, românii, în general. Ceva inexplicabil. Este de neînţeles! Trebuie să analizăm problemele acestea legate de mentalitate şi nu e vorba numai de handbal, ci de tot sportul românesc"
Mariana Tîrcă, antrenoare
"Păcat, mare păcat! Se spune însă că marile caractere se nasc din înfrîngeri, iar mare parte din fete sînt încă la început. Deci, capul sus şi baftă în continuare. O să fie nevoie la următoarele competiţii. Şi vor fi o grămadă!
Mihaela Tivadar, vicecampioană mondială 2005
{{text}}