Noua campioană mondială la handbal feminin a crescut temeinic şi continuu. Ca economia revitalizată de 10 ani încoace
Cristul de pe muntele Corcovado zîmbeşte un pic misterios de ieri dimineaţă, mînecile ca nişte imense aripi albe ale veşmîntului său de steatit îmbrăţişează lumea întreagă, nu doar oraşul Rio. Dilma Rouseff îşi soarbe cafeaua prezidenţială cu ceva mai mult zahăr decît de obicei, din cel adevărat, de trestie. Peste favele se ridică mirosul portocalelor proaspete şi al boabelor de cafea încă nerîşnite. Lumea aşteaptă cu alţi ochi un nou episod al comediei Tapas & Beijos de pe Rede Globo, azi se va rîde mai tare, mai sonor. Bom dia, Brazilia e campioană mondială la handbal feminin!
Ceea ce părea improbabil acum cîţiva ani pentru mulţi ani de atunci înainte a devenit duminică seară, la Belgrad, realitate fierbinte. Pare o surpriză şi, într-un fel, este, dar nu atît de mare pe cît s-ar crede la prima privire. Jucătoarele sud-americane, prin vocea uneia dintre cele mai reprezentative, Ana Paula Rodrigues, recunosc că le lipseşte tradiţia în handbal. Au, în schimb, cu ce s-o compenseze, suficient pentru a ajunge la medaliile de aur mondiale.
Brazilia a început să facă primii paşi o dată cu acele ediţii ale Jocurilor Panamericane din anii '80 pe care le încheia în urma Cubei şi a Statelor Unite. Atît de departe era de o cît de firavă valoare în acest sport. Apoi, alt început, au venit victoriile în aceleaşi Jocuri. Nu s-a calificat la vreo ediţie de Campionatului Mondial pînă în 1995, cînd a terminat pe locurile 17-20, în drojdia clasamentului, fără a suferi însă în nici un meci vreo înfrîngere copleşitoare.
De acolo, drumul a mers numai în sus. Din două motive. Unul e marcat de momentul în care jucătoarele carioca au pornit să traverseze oceanul Atlantic în caravele tot mai încărcate pentru a se familiariza cu handbalul european. Echipele de top le-au făcut, încet-încet, loc, cosmopolita Hypo Niederösterreich devenind un refugiu călduros, miezul brazilian, parfumat ca un ananas, al Europei.
Abia aici, pe continentul albastru, talentul de pe plajă a găsit şi această formă de a se manifesta. Experimentînd, învăţînd, acumulînd. Din "naţionala" campioană mondială, doar trei fete joacă în campionatul intern. În rest, şase sînt la Hypo, una la deţinătoarea Ligii, Györ, una la Krim, una la Dinamo Volgograd, una la Mios Biganos şi alte două la echipe din Danemarca.
Al doilea motiv, obiectiv şi el, este acela că Brazilia a devenit o ţară cu o economie nu doar stabilă, ci chiar înfloritoare. În aceste zile, este a şasea în lume după produsul intern brut. Una dintre economiile cu cele mai rapide ritmuri de creştere, avînd o rată anuală medie de mărire a PIB-ului de 5 la sută. Aşa a putut candida la, şi a primit, organizarea Campionatului Mondial de fotbal din 2014, a Jocurilor Olimpice din 2016, dar şi a CM de handbal din 2011. Atunci s-a clasat pe 5, acum a triumfat. Precum PIB-ul. Toate se leagă.
Cristul de steatit zîmbeşte. Dilma Rouseff a fost plasată anul acesta de Forbes pe locul 2 în lista celor mai puternice femei din lume. Rio se gîndeşte deja la carnaval. Pînă atunci, bom dia! Brazilia de campioană mondială la handbal feminin!
{{text}}