Dincolo de ring , Lucian Bute nu mai are forţa să strîngă nici comentarii pe bloguri. De la mii de comments, gălăţeanul e uitat repede, în favoarea unui divorţ obscur. Altădată o cascadă Niagara de comentarii, acum părerile despre el sînt un fel de Dunăre locală, secată. Fără vlagă, fantoma unui campion speriată parcă de luminile ringului nu mai trezeşte interes.
Românii văd în neputinţa ex-campionului propriile nerealizări. Printre căscaturi, apatia lui Bute în faţa unui adversar determinat să încheie socotelile după 5 ani stîrneşte, în cel mai bun caz, miştouri.
Nu ieşim la vot, reacţionăm cu ridicat din umeri la jaful din banii publici, România însă şi are ceva din apatia lui Lucian. E ceva acolo din fiecare dintre noi. Iar asta ne enervează. Sîntem parte din faţa însîngerată, din pumnii moi, din garda din ce în ce mai grea în faţa înfrîngerii.
Se zice că frunzele sînt mai frumoase moarte decît vii. Pastelate, palmele copacilor căzute ating solul ca nişte boxeri îngenuncheaţi de încleştare. Frunzele lui Lucian nu se mai strîng în pumni. Cîndva frunze verzi de palmier, celebru brand de ţară din bani publici, ele au acum doar culoarea roşie a propriului sînge. Nimeni nu mai face poze, toţi mătură.
{{text}}