Tehnicianul a aflat acum un an că suferă de leucemie acută mieloidă. A trăit fiecare zi ca şi cum ar fi ultima. A avut un moment în care a crezut că a învins boala, dar apoi s-a resemnat.
21 noiembrie 2010. În Sala Sporturilor "Traian" din Rm. Vîlcea, antrenorul Karl Erik Bohn cere time-out. Echipa sa, Larvik, e condusă de campioana României, Oltchim Rm. Vîlcea, cu şase goluri diferenţă. Larvik pierde în final meciul, 28-33, dar e sigură de primul loc în grupă şi se califică mai departe.
Cîştigă Liga Campionilor
14 mai 2011. În acelaşi sezon, după ce a trecut în semifinale de Buducnost, la Pamplona, în Spania, norvegiencele de la Larvik sărbătoresc cîştigarea în premieră a Ligii Campionilor. Au învins şi Itxako. În centrul terenului, Riegelhuth, Larsen, Breivang, Mork, Loke şi celelalte jucătoare ale echipei îşi poartă antrenorul pe braţe. Karl Erik Bohn, tehnicianul lui Larvik, îşi felicită fiecare jucătoare în parte.
16 decembrie 2012. Ungaria, cu Karl Erik Bohn pe bancă, învinge Serbia, în Kombank Arena, din Belgrad, în faţa a 11.000 de spectatori: 41-38. Maghiarele obţin bronzul european. Gorbicz şi compania recunosc că marele merit pentru succes îl are norvegianul Bohn. "El ne-a readus spiritul de luptă, încrederea în forţele proprii", a declarat Gorbicz în presa maghiară.
Vestea care nu-l îngenunchează
Februarie 2013. Tehnicianul norvegian primeşte o veste îngrozitoare. Se simţise rău în ultimul timp şi a făcut un control medical. A fost diagnosticat cu leucemie acută mieloidă sau cancer la sînge. Începe cu multă încredere lupta cu boala. Prietenul său cel mai bun, Andrew Haugan Smeby, povesteşte că doctorii l-au numit "omul minune" pentru încrederea sa, pentru felul cum îşi urma tratamentul, pentru că nu s-a dat bătut nici un moment.
Face chimioterapie, urmează tratamente naturiste, un transplant de măduvă, face orice ca să trăiască. Iubeşte viaţa. Internat în spital, stă o perioadă lungă de timp într-o comă indusă.
Noiembrie 2013. Bohn revine în mijlocul familiei foarte fericit. Doctorii l-au anunţat că a scăpat de cancer. "Mi s-a transmis că în urma ultimelor investigaţii, în măduva spinării nu au mai fost găsite celule canceroase. Am avut noroc. Am primit darul vieţii", declara Bohn.
A slăbit mult, arată aproape ca o stafie, dar are încă multă dorinţă de a trăi. Se gîndeşte din nou la handbal. Vrea să se întoarcă iar pe teren, să trăiască emoţiile inconfundabile ale meciurilor echipei lui.
Cancerul revine
Decembrie 2013. Cu cîteva zile înainte de Crăciun, Bohn află că boala a revenit. "Din nefericire, nu există reguli de joc în această afacere. Trebuie să accepţi ceea ce vine, fie că e vorba de ceva periculos sau nu. Nu sînt cartonaşe galbene sau roşii aici", spune Bohn, folosind termeni sportivi.
După ce a aflat că boala revenise, Bohn a declarat: "Mă simt ca o persoană care a fost condamnată la moarte!". Încrederea sa începea să scadă.
Mesaj emoţionant: "Ultima mea contribuţie!"
5 ianuarie 2014. Pe pagina kreftkamp.no, Bohn postează un mesaj pe care îl intitulează "Ultima mea contribuţie".
"Am avut o speranţă că aş putea fi un factor ce încă mai contribuie în această viaţă, dar probabil că nu se va întîmpla aşa. Voi încerca să spun cîteva cuvinte înţelepte care îi vor motiva pe unii, dar îi vor întrista pe alţii." A terminat postul mulţumind tuturor celor care au fost alături de el, dar şi cu trei citate: "Viva la Vida" (Trăiască viaţa!), "Ai grijă de turma ta" şi "Nu cere o sarcină uşoară, ci un spate puternic!".
Bohn scrie o scrisoare şi Federaţiei maghiare prin care mulţumeşte pentru tot şi anunţă că nu va mai putea să-şi ducă la final contractul. "Din păcate, nu voi putea conduce echipa naţională în perioada 2014-2016. Dar succesul va continua cu siguranţă, fetele sînt minunate. Vă mulţumesc foarte mult, timpul petrecut în Ungaria a însemnat cea mai fericită perioadă din viaţa mea", a scris Bohn.
2 februarie 2014. Karl Erik Bohn se stinge din viaţă la 48 de ani. Un tehnician care va rămîne în handbal prin ceea ce a făcut pentru acest sport.
{{text}}