De cîte ori un sportiv din România pierde, se pune acelaşi vinil. Doar un pick-up diferit, de fiecare dată mai nou. Că aşa sîntem noi, românii, nu ştim să cîştigăm, pe cînd alţii merg din succes în succes.
La Jocurile Olimpice de vară de la Londra echipa feminină de spadă a României a terminat pe locul şase, deşi conducea clasamentul mondial şi dominase sezonul în Cupă Mondială. Imediat au apărut teoriile. De fapt, aceeaşi teorie, un pic nuanţată. Că sînt labile psihic, că vîrful de formă nu a fost calculat bine şi, peste toate, că aşa sîntem noi, românii. Am inventat şi o expresie: să pierzi româneşte, revendicîndu-ne înfrîngerea universală.
La Jocurile Olimpice de Iarnă de la Soci, norvegianul Aksel Lund Svindal, lider mondial la coborîre şi la Super G şi al doilea în clasamentul la total, nu a luat nici o medalie. A dominat sezonul, cîştigînd patru curse. Iar în Rusia a fost al patrulea la coborîre şi al şaptelea la Super G. Nu şi-a calculat vîrful de formă? E labil psihic? Sau poate e român şi nu ştie.
Nu, nu e român. E născut în mijlocul Norvegiei, a început să schieze de la trei ani, vine dintr-o ţară cu o tradiţe imensă în sporturile de iarnă, dar i s-a întîmplat să aibă aibă două zile proaste. Şi asta nu ţine de faptul că eşti român, norvegian, american sau german. Pentru că în sport există un singur învingător şi o listă lungă de învinşi. Şi aceia nu sînt toţi români. Oricît de greu ne-ar veni să credem.
{{text}}