După cinci ani petrecuţi la cîrma lui AC Milan, Fabio Capello o prelua în 1996 pe cea mai titrată echipă din Europa, Real Madrid. Această aventură avea să se termine mult mai curînd decît se aştepta.
Antrenorul italian sosise la Madrid pentru a prelua o echipă aflată la pămînt. Pentru prima oară din sezonul 1977-1978, Real nu reuşise să se califice în sezonul precedent în nicio cupă europeană. Terminase campionatul pe locul şase şi, prin urmare, se impunea o reconstrucţie.
28,4 milioane de euro pe 8 fotbalişti
Capello era conştient de faptul că are nevoie de sînge proaspăt la echipă, aşa că a început să cumpere jucători. În vara lui '96 a adus nu mai puţin de şase jucători, vedetele campaniei de transferuri fiind Davor Suker (de la Sevilla, 3,6 milioane), Roberto Carlos (Inter, 3,5), Clarence Seedorf (Sampdoria, 4,8) şi Pedrag Mijatovic (Valencia, 7,5). În iarnă, au mai urmat două întăriri, fundaşii Ze Roberto şi Christian Panucci. În total, 28,4 milioane de euro cheltuiţi, o sumă deloc mică în acea perioadă.
Cînd patronul se bagă la echipă
Transferurile făcute de Capello au prins bine echipei, iar Real Madrid începea să îşi revină treptat. Echipa se menţinea pe linia de plutire, unica ameninţare constantă venind, ca şi acum, dinspre Barcelona.
În ciuda evoluţiilor pozitive, relaţia dintre Fabio Capello şi patronul Lorenzo Sanz s-a deteriorat rapid. Motivul? Fernando Sanz, fiul celui care conducea în acel moment destinele celui mai galonat club european.
Fernando evolua la academia lui Real Madrid, iar tatăl său făcea presiuni asupra lui Capello pentru a-l promova în prima echipă.
Insistenţele preşedintelui nu i-au prins prea bine antrenorului italian, care i-a transmis un refuz clar patronului său. Motivaţia lui Capello? Nu era deloc convins de talentul de fotbalist al lui Fernando, şi, în plus, nu şi-a dorit să distrugă armonia din vestiarul lui Real prin prezenţa fiului patronului în interiorul echipei.
Tehnicianul se temea că jucătorii nu vor mai avea curajul să discute liber în vestiar în cazul în care vor fi spionaţi de fiul patronului, iar asta va duce la o cădere de moral din partea jucătorilor şi la multe situaţii tensionante.
Refuzul lui Capello nu i-a prins prea bine lui Lorenzo Sanz, care s-a decis imediat să îl demită pe antrenor la finalul sezonului, deşi Real Madrid cîştigase titlul la două puncte de marea rivală, Barcelona.
Timpul i-a dat, însă, dreptate antrenorului italian. Fără Capello, în sezomul următor Real Madrid termina pe locul 4, iar Fernando Sanz a rămas un jucător anonim de care nu îşi aduce prea multă lume aminte.
{{text}}