Pentru al doilea an consecutiv, zeii lombarzi ai ciclismului au strîns laolaltă proviziile de frig, ploaie măruntă, noroi gros şi asfalt alunecos, după care le-au aruncat în faţa plutonului din Milano-Sanremo. Clasica Clasicelor, La Classicisma, cursa monument de celebrare a primăverii a devenit un turnir de 294 de kilometri, o orbecăială de 7 ore prin ceaţă, în care cicliştii au încercat să riposteze împotriva vîntului şi au iuţit constant viteza. O fi ceva cu încălzirea globală, dar Milano-Sanremo pare intrată în liga clasicele nordice, în timp ce Paris-Roubaix n-a mai văzut un strop de ploaie de 10 ani şi seamănă cu un fel de Route 66, în iulie, prin Arizona, doar cu mai multe clătite, pavate şi sticle de bere bună.
Cu un traseu de pe care au dispărut Le Mànie sau Pompeiana, firul poveştii din Milano-Sanremo a fost lăsat pe seama căţărărilor tradiţionale din final, Cipressa şi Poggio, dar şi a coborîrilor ameţitoare spre linia de sosire. O mînă de aventurieri au simţit neliniştea aglomeraţiei de favoriţi şi au decolat după primele 5 borne. Diego Rosa (Androni-Venezuela), Pablo Lastras (Movistar), Lars Bak (Lotto Belisol), Matteo Montaguti (Ag2r-La Mondiale), Maxim Belkov (Katusha) şi Francesco Fortin (Bardiani-CSF Inox) au strîns peste 10 minute de avantaj, s-au luptat cu asfaltul ud şi atmosfera dezolantă, pînă în momentul în care clepsidra s-a întors, iar echipele lui Peter Sagan (Cannondale), John Degenkolb (Giant) şi Mark Cavendish (Omega Pharma-QuickStep) au tras de lasou.
Plutonul s-a alungit, abandonurile s-au înmulţit rapid, evadarea s-a dizolvat, iar sprinterii s-au văzut văduviţi treptat de aportul gărzilor pretoriene. O cursă precum o picătură chinezească începea să separe aurul de bolovani, iar prima nestemată eliberată de umbrele locotenenţilor a fost Mark Cavendish, britanicul de la Omega lăsat singur de dispariţiile lui Petacchi, Kwiatkowski sau Renshaw. Pe Cipressa, cu 25 de kilometri înainte de final, Vincenzo Nibali (Astana) a apăsat acceleraţia şi s-a desprins de grupul favoriţilor, anticipînd o coborîre în care s-ar simţi ca rechinul în apă.
Imediat, ecartul italianul a sărit la 50 de secunde, iar Peter Sagan şi Fabian Cancellara au scos girofarurile pe capote, mai ales că pantele de pe Poggio puteau fi folosite de cîştigătorul Giro 2013 ca trambuline pentru sosirea din Oraşul Florilor. Sub impulsul lui Sky, care a urcat pentru Ben Swift, Nibali nu a rezistat căutătorilor, şi-a arătat tunica turcoaz, după care şi-a luat adio de la podium. Pînă la final, plutonul a rulat prevăzător, în pas de croazieră pe coborîrea de pe Poggio, cu mintea aţintită asupra sprintului.
Primul care a atacat a fost belgianul Philippe Gilbert (BMC), iar răspunsul a venit din partea lui Mark Cavendish. Scufundat în mijlocul plutonului, Peter Sagan a arătat din nou că nu are puterea necesară să cîştige o competiţie ce depăşeşte 250 de kilometri. Niciunul dintre cei trei menţionaţi nu avea să conteze într-un final furat de Alexander Kristoff, norvegianul de 26 de ani al lui Katusha. Cuibărit în spatele lui Gilbert, Kristoff a ţîşnit spre victoria carierei, a profitat de lipsa de combustibil a lui Cavendish şi a ridicat mîinile în aer.
În spatele său, Fabian Cancellara s-a urnit surprinzător de repede, a bifat un nou loc pe podium, însă nu a fost deloc satisfăcut de rezultat. După ce şi-a manifestat supărarea pe linia de sosire, zdrobind lipsa de inspiraţie cu un pumn fluturat în aer ca un ciocan, "Spartacus" a fost mai negru ca propriul echipament pe podiumul de premiere.
1 Alexander Kristoff (Nor) Katusha 6:55:56
2 Fabian Cancellara (Swi) Trek
3 Ben Swift (GBr) Sky
4 Juan Jose Lobato Del Valle (Spa) Movistar
5 Mark Cavendish (GBr) Omega Pharma - Quick-Step
6 Sonny Colbrelli (Ita) Bardiani-CSF
7 Zdenek Stybar (Cze) Omega Pharma - Quick-Step
8 Sacha Modolo (Ita) Lampre-Merida
9 Gerald Ciolek (Ger) MTN-Qhubeka
10 Peter Sagan (Svk) Cannondale
{{text}}