În 1954, fotbalul era un sport care încă îşi mai caută notorietatea în rîndul oamenilor. Lipsa banilor şi a unor finanţări importante au dus la naşterea unor evenimente care privite retrospectiv par chiar amuzante.
Un astfel de caz a fost cel al Scoţiei. Calificată la Campionatul Mondial din acel an, naţionala lui Andy Beattie se găsea într-o situaţie delicată: nu existau fonduri suficiente pentru a face deplasarea în Elveţia, ţară care găzduia turneul final din 1954.
13 în Elveţia, 9 în Scoţia
Lotul Scoţiei pentru CM 1954 a fost format din 22 de jucători. Din cauza problemelor financiare, federalii au luat o decizie inedită: doar 13 dintre ei au făcut deplasarea în Ţara Cantoanelor. În schimb, ceilalţi nouă au rămas acasă, fiind puşi pe ”lista de aşteptare”. Urmau să plece în Elveţia doar dacă apărea vreo accidentare. În lotul deplasat de Andy Beattie se regăsea un singur portar!
Un echipament de căciulă
Iar problemele nu s-au terminat aici. Tot din lipsa banilor, Federaţia de Fotbal din Scoţia nu a putut procura mai multe echipamente de fotbal, aşa că fiecare jucător s-a ales cu un singur echipament. A rămas responsabilitatea fiecăruia să îl spele şi să îl păstreze în condiţii bune cel puţin pînă la finalul turneului. Pentru a nu deteriora echipamentul oficial, jucătorii convocaţi s-au antrenat în Elveţia în tricourile echipelor de club de la care proveneau.
Fără jucători de la Rangers
Deşi Glasgow Rangers era echipa care făcea legea în Scoţia, lotul convocat pentru CM 1954 nu cuprindea nici un jucător de la această grupare. Asta deoarece fotbaliştii de la Rangers au preferat să plece pe timpul verii într-un turneu amical în Statele Unite, boicotînd astfel deplasarea ”sărăcăcioasă” din Elveţia. De la Celtic au fost convocaţi doar trei jucători.
Antrenorul a abandonat după primul meci
Un alt moment jenant s-a petrecut înaintea startului primului meci, cel cu Austria. După ce cele două echipe s-a salutat şi înainte ca arbitrul să decidă cine va avea lovitura de începere, căpitanul Austriei i-a întins un fanion omologului din Scoţia. Acesta nu avea, însă, nimic să îi ofere la schimb.
Partida s-a terminat cu scorul de 1-0, golul decisiv fiind marcat în minutul 33 de Erich Probst. Deşi jocul echipei a fost unul peste aşteptări în condiţiile date, antrenorul Andy Beattie şi-a dat demisia după această partidă, sătul de umilinţe.
Cei 13 jucători au rămas singuri în Elveţia, însă s-au regrupat şi pentru cel de-al doilea meci al turneului, cu Uruguay. Epilogul a fost specific întregii aventuri din Elveţia: o umilinţă severă, scor 0-7. A fost un meci în care Carlos Borges (triplă), Óscar Míguez şi Julio Abbadie (duble) au făcut ce au vrut cu jucătorii scoţieni.
Un turneu unic
Scoţia a terminat pe locul patru în grupă: nici un punct cîştigat, nici un gol marcat. Turneul final din 1954 a avut o formulă unică. Cele 16 echipe calificate au fost împărţite în patru grupe de cîte patru. Fiecare grupă avea două ”favorite” şi două ”outsidere”, iar într-o grupă se disputau numai patru meciuri: cîte două între o favorită şi un outsider.
15 lire sterline şi echipamentul de joc au fost singurele recompense primite de jucătorii scoţieni pentru participarea la CM 1954
”Am jucat în acel meci? Cu siguranţă nu am apucat să ating mingea prea mult. A fost atît de cald, iar echipamentul nostru era de nesuportat. Am pierdut jumătate de greutate în acel meci” (John Macknezie, unul dintre fotbaliştii scoţieni care a făcut deplasarea în Elveţia, despre înfrîngerea cu Uruguay, 0-7)
”Norocul meu a fost că eram la aeroport” (Tommy Docherty, despre deplasarea sa în Elveţia)
Jucătorii scoţieni care au făcut deplasarea la CM 1954:
Fred Martin (Aberdeen)
Willie Cunninghan (Preston North End)
Jock Aird (Burnley)
Bobby Evans (Celtic)
Tommy Docherty (Preston North End)
Jimmy Davidson (Partick Thistle)
Doug Cowie (Dundee)
John Mackenzie (Partick Thistle)
George Hamilton (Aberdeen)
Allan Brown (Blackpool)
Neil Mochan (Celtic)
Willie Fernie (Celtic)
Willie Ormond (Hibs)
{{text}}