Peste o mie de ani, cînd dronele vor purta bere belgiană în alte galaxii, iar noi ne vom căra creierele pe hard-uri externe, în singura zonă de pe Glob în care media de înălţime a clădirilor va fi sub 4.000m, Turul Flandrei va fi acelaşi. Intact, o sărbătoare a naturii, a conservatorismului şi a lucrurilor trainic făcute. Înapoi din viitor, în 2014, la 101 ani de la înfiinţare, De Ronde a livrat reţeta obişnuită: frig, pavate, ciclişti cu baionete la ghidon, claustrofobie şi două mii de feluri de ciocolată.
Au fost 259.1 kilometri de seducţie, cu 17 căţărări înghesuite în ultimele 150 de borne. Pentru ochiul naiv, căţărările din Turul Flandrei par un fel de accident tectonic: e ca şi cum Dumnezeu ar fi retezat ultimii 500 de metri din vîrfurile Himalayei, le-ar fi primenit cu piatră cubică, le-ar fi mutat în cea mai plată ţară din lume şi le-ar fi scos în faţa rutierilor pentru amuzament. Pentru actorii principali, precum Fabian Cancellara sau Tom Boonen, succesiunile Oude Kwaremont, Koppenberg, Paterberg sînt pedepse şi oportunităţi, o combinaţie care transformă bărbaţii în legende.
A fost odată ca niciodată o evadare de şase minute. Cristalizată după 30 de borne, ea i-a cuprins pe Stig Broeckx (Lotto Belisol), Davide Appolonio (AG2R), Daryl Impey (Orica-GreenEdge), Raymond Kreder (Garmin-Sharp),Wesley Kreder (Wanty Group), Alexander Kuchynski (Katusha), Andrea Palini (Lampre Merida), Taylor Phinney (BMC), James Vanlandschoot (Wanty Group), Jelle Wallays (Topsport Vlaanderen) şi Romain Zingle (Cofidis). O serie de căzături a scos din joc oameni de eşalon secund, printre ei fiind şi belgianul cîştigător de Paris Roubaix, Johan Vansummeren, cel care nu a putut evita o femeie şi a oferit imaginile horror ale zilei.
Apoi a început erodarea plutonului
. Ritmul s-a înteţit, sub o avalanşă de roţi sparte şi echipe nedispuse să accepte poziţii riscante pe căţărări, iar desişul de hellingen şi-a făcut treaba şi a tulburat minţile începătorilor. Bornă după bornă, Trek şi Omega Pharma-QuickStep au confiscat ostilităţile.
Un Atlas pe două roţi, Cancellara a purtat în spate speranţele non-belgienilor, în timp ce Boonen şi-a apărat cu colţii recordurile. Nervozitatea s-a întrupat în căzături multiple, iar Trek l-a pierdut cu repetiţie pe Stijn Devolder, locotenentul de lux al lui "Spartacus". Cu 85 de borne înainte de final, evadarea era la un singur atac distanţă, iar plutonul se mişca rapid şi greu ca un tsunami, pierzînd din spuma valurilor cînd cicliştii se prăbuşeau prin şanturi. Evadarea s-a dizolvat fără istoric.
Lucrurile au devenit serioase cînd linia de sosire era la 8 căţărări distanţă. Oude Kwaremont a fost Cerberul care a vegheat intrarea în circuitul de final, iar grupul favoriţilor a început să se dizolve pe Koppenberg. Acolo unde Eddy Merckx a fost nevoit să se dea jos de pe bicicletă, Omega Pharma-QuickStep, Sagan şi un Cancellara old fashion, fără coechipieri, au produs cel mai mare deranj.
Haosul s-a declanşat cu 27 de kilometri înainte de final, atunci cînd Greg Van Avermaet şi-a pierdut răbdarea, a pedepsit neatenţia favoriţilor şi, cu Stijn Vandenbergh (Omega Pharma-QuickStep) în spate, s-a distanţat la aproximativ un minut distanţă. În urma lor, conştient că prea mult zahăr rătăceşte minţile cailor, Cancellara a organizat prompt urmărirea. Folosindu-se de ultima trecere peste Oude Kwaremont şi Paterberg, elveţianul a fost secondat de Sep Vanmarcke (Belkin) şi a gonit spre cei doi lideri.
Fulgerul a căzut necruţător. Un zgomot metalic a răsunat peste văile Flandrei cînd medaliile lui Boonen s-au prăbuşit de pe Everestul speranţelor belgiene. Statuia lui Sagan a leşinat pe soclu şi a fost abandonată în praful neputinţei, în ciuda sacrificiului inuman făcut de coechipieri. Cu 5 borne înainte de linia de sosire, Cancellara, Vanmarcke, Van Avermaet şi Vandenbergh ascuţeau nestingheriţi cuţitele şi se pregăteau de înfruptare în Postul Paştelui.
Steguleţul roşu, de intrare în ultimul kilometru, a încruntat privirile fruntaşilor. În faţa istoriei, încadraţi de steaguri galbene şi urale asurzitoare, Van Avermaet şi Vandenbergh au încercat o ultimă şarjă, făcîndu-şi datoria sacră de belgieni. Nimic nu a funcţionat. Din spatele lor, cu un sprint ca un muget, Cancellara a trecut în modulul nuclear. "Spartacus" s-a azvîrlit spre linia de sosire, a spumegat concurenţa prin sprintul său dezlînat şi a trecut linia de sosire cu mîinile ridicate spre norii cenuşii, de parcă fusese tras de Cineva înspre boltă.
A fost al şaptelea monument cîştigat de Cancellara în carieră, postură în care se mai află belgianul Tom Boonen şi italianul Gino Bartali. Elveţianul în vîrstă de 33 de ani marchează definitiv istoria Turului Flandrei, cu o a treia victorie. La final, caninii ascuţiţi, scrîşnind de praf, au fost spălaţi cu o sticlă de bere. Cu 7 zile înainte de Paris-Roubaix, "Spartacus" a lovit cu toiagul în pămînt şi a despărţit apele. Acum, în ciclism, există doar el şi restul.
1 Fabian Cancellara (Swi) Trek
2 Greg Van Avermaet (Bel) BMC
3 Sep Vanmarcke (Bel) Belkin
4 Stijn Vandenbergh (Bel) Omega Pharma - Quick-Step
5 Alexander Kristoff (Nor) Katusha
6 Niki Terpstra (Ned) Omega Pharma - Quick-Step
7 Tom Boonen (Bel) Omega Pharma - Quick-Step
8 Geraint Thomas (GBr) Sky
9 Björn Leukemans (Bel) Wanty - Groupe Gobert
10 Sebastian Langeveld (Ned) Garmin
{{text}}