Nu mult timp după Revoluţie, românii se îndatorau băncilor pentru a-şi monta centrale termice.
A urmat moda termopanelor şi totul s-a încheiat apoteotic, cu izolaţiile de blocuri. Azi, 2014, să nu ai centrală, termopan şi blocul izolat înseamnă că nu ai reuşit să te înfrupţi din gustul capitalist, înseamnă că eşti un inadaptat la economia de piaţă.
Culmea, după atîţia de ani, centralele cumpărate atunci în rate se strică, azi, una cîte una! Cu izolaţie şi termopan, centrala devine ineficientă şi costul reparaţiei nu merită, se gîndesc, pînă la urmă, tinerii de atunci, ajunşi, acum, pensionarii de azi. Adică părinţii clasei de mijloc, pionierii unei societăţi echilibrate.
Pînă la urmă, asta a fost bucuria şi fericirea unei Românii scăpate de comunism, dar saturată îndată de modelele capitaliste autohtone, aşa-zise de succes. Azi, discrepanţa dintre a locui într-un bloc izolat şi, la scurt timp, a locui în propriul tău bloc izolat are costul ei şi ratele se dau în ani.
Dumitru Dragomir a fost reţinut. Vor curge rîuri de breaking news-uri, vom răstigni şi vom elibera ca un mare Zorro pe cei care, pînă de curînd, erau idolii unei Românii care nu îşi identifica reperele nici măcar atunci cînd primea arma votului.
Ani de zile, galeriile au strigat. Ani de zile, ziarele au scris. Clasa de mijloc, din mijlocul căreia vin majoritatea procurorilor de azi, începe să zîmbească. Ei, copiii unor părinţi cu rate la centrale, au ajuns, după un sfert de secol, să se bucure, în sfîrşit, de democraţie. Pentru că, la fel ca tinerii de pe străzile lui '89, ei afişează, acum, exact acelaşi zîmbet. Zîmbetul curajului.
{{text}}