:D
Sînt 33 de ani de cînd un cîştigător de Turul Franţei s-a impus în Regina Clasicelor, Paris-Roubaix. În 1981, într-un sprint pe velodrom, "Bursucul" Bernard Hinault i-a refuzat victoria lui Roger De Vlaeminck, recordmanul din Paris-Roubaix, şi a devenit al treilea rutier din istorie care a asortat o piatră din Roubaix unui tricou galben. Felice Gimondi şi, cine altul?, Eddy Merckx au realizat aceeaşi performanţă cu un deceniu înainte. De atunci, nu numai că nimeni nu a mai reuşit pretenţioasa dublă, dar majoritatea rutierilor nici măcar nu au încercat să o facă.
Profilul rutierilor care luptă pentru prima poziţie a podiumului din Turul Franţei a suferit o transformare evidentă. Rutierii puternici din anii '70-'80, care se foloseau de forţă brută şi voinţă pentru a cuceri căţărările, au fost înlocuiţi cu ciclişti micuţi, mai uşori şi mai supli, dependenţi de trena echipelor pe plat şi rezonabili în probele de contratimp mediu. Aceste caracteristici i-au îndepărtat pe cîştigătorii de Mari Tururi de cursele clasice disputate pe pavate, acolo unde e nevoie de un motor foarte puternic, cadenţă ridicată şi individualism. La fel cum Fabian Cancellara nu va reuşi niciodată să se impună în Turul Franţei, nici Alberto Contador nu poate spera la un loc în primii 50 în Paris-Roubaix. Dar Sir Bradley Wiggins crede că are reţeta necesară pentru a se impune în "Iadul Nordului".
[Citeşte şi: Poate Tom Boonen să-l oprească pe Fabian Cancellara?]
La 33 de ani, Wiggo a devenit primul britanic care s-a impus în Turul Franţei, în 2012, şi crede că, în ciuda zîmbetelor pe care le-a trezit în pluton, are o şansă bună să-şi completeze palmaresul în această duminică. Dispărut pentru totdeauna din topul favoriţilor pentru Marea Buclă, acolo unde Chris Froome, Vincenzo Nibali şi Alberto Contador au închis uşa oricărui pretendent, Sir Bradley şi-a făcut calculele şi speră să ajungă cu favoriţii pe velodromul din Roubaix. "Nu e nici un secret că vreau să obţin un loc bun. Nu aş fi riscat prin prezenţa în Turul Flandrei, dacă nu aş fi vrut să mă prezint bine în Roubaix", a explicat rutierul de la Sky la microfonul televiziunii belgiene.
"Acum îmi permit să îmi asum riscuri. În urmă cu cîţiva ani, participam în Paris-Roubaix avînd mereu tendinţa să mă protejez, fiindcă mă gîndeam la Turul Franţei. M-am eliberat de aceste gînduri", a continuat rutierul. Venit pe locul 32 în Turul Flandrei, acolo unde a pierdut un minut şi 43 de secunde faţă de Cancellara, Wiggins a surprins pe toată lumea cu vigoarea de care a dat dovadă cînd l-a ajutat pe Geraint Thomas, liderul de la Sky, şi de abilitatea pe care a avut-o pe căţărările pavate din Belgia. "Pe hîrtie, sînt potrivit pentru cursă. Am abilităţi de contratimp şi viteză pe traseu plat, însă să rulezi pe pavate, după 230 sau 240 de kilometri, e o chestie complet diferită faţă de un contratimp de 50 de kilometri sau un prolog. De aceea, Fabian Cancellara şi Tom Boonen sînt cei mai buni din lume la acest gen de curse".
Pe o lungime de 257 de kilometri, Paris-Roubaix scoate în faţa rutierilor 28 de "tranşee", adică porţiuni tapetate cu piatră cubică, iar lupta pentru victorie o dau mereu rutierii care sînt cei mai puternici şi ocoliţi de ghinion. "Cred că voi afla în ultimii 50 de kilometri dacă am picioarele necesare ca să ţin de favoriţi sau nu. Bineînţeles, multe se pot întîmpla şi pînă atunci. Şi dacă aş reuşi să mă ţin de Cancellara şi ceilalţi favoriţi ar fi o mare performanţă", a conchis Wiggins. Un rutier îndrăgostit de istoria ciclismului, britanicul ştie ce înseamnă o eventuală victorie în Paris-Roubaix. Iar dacă 2014 nu e anul în care să culeagă roadele, cursa poate fi folosită ca experienţă pentru un eventual asalt în 2015.
Paris-Roubaix are loc duminică, este transmisă de Eurosport. Cronica şi reacţiile de după cursă sînt pe GSP.RO.
{{text}}