1984-2014. 30 de ani în blaugrana, de la juniorul Tito pînă la antrenorul campioanei cu 100 de puncte. Vilanova a murit vineri, la 45 de ani. Suferea de cancer din 2011.
În 1984, la 15 ani, Tito Vilanova deschidea poarta La Masia. Acolo, la Barcelona, urma să petreacă tot ce era mai important în viaţa sa. A jucat pentru Barca B, a fost doi ani mijlocaş, apoi s-a întors la Academia blaugrana în 2001. Începea o nouă carieră, de antrenor. Şi ce start! Cu generaţia lui Messi, Pique şi Fabregas.
Din 2007, Tito i-a fost asistent lui Guardiola, iar între 2008 şi 2012 au cîştigat împreună 14 trofee. Şase într-un singur an: 2009! După plecarea lui Pep, a fost el antrenorul care a cucerit titlul cu 100 de puncte.
S-a retras în iulie 2013. Suferea deja de doi ani de cancer la glanda parotidă. Slăbise 14 kilograme numai în ultimele două luni. Vineri, 25 aprilie 2014, a murit, şi întreg fotbalul mondial s-a înclinat în amintirea lui. Mister Barca a fost înmormîntat aseară în orăşelul său natal, Bellcaire d'Emporda.
Ultimul cadou: ceasul lui Montse
Realizînd că sfîrşitul e aproape, Tito s-a gîndit la soţie. La Montse, care i-a alături în fiecare clipă în aceşti ultimi ani de suferinţă. Joi, înainte să apară complicaţiile gastrice, fatale în cele din urmă, Vilanova a rugat un prieten să-i cumpere un ceas deosebit. Era pentru Montse. Cadoul de despărţire.
"Prietenul meu s-a dus"
Ieri, la Munchen, Guardiola era terminat de durere. La meciul cu Bremen, antrenorul lui Bayern s-a îmbrăcat tot în negru. "A fost un om imens. Ne cunoaştem din adolescenţă, am cîştigat împreună, am pierdut împreună. Prietenul meu s-a dus, dar amintirea lui va rămîne totdeauna în inima mea. Şi tristeţea nu mă va părăsi niciodată", a spus el.
Momentele mai dificile din 2013, cînd nu l-a vizitat pe Vilanova în timpul tratamentului, deşi era la New York ("Eram singur, aveam nevoie de ajutor", spunea atunci Tito), au fost uitate şi legătura s-a întărit şi mai mult. În iunie trecut, Pep afirma: "Îl iubesc pe Tito".
"Charly, am reuşit tot, dar nu m-am bucurat!"
Carles Rexach, omul care l-a promovat şi ca jucător, şi ca antrenor la Academia Barcei, a povestit ce i-a mărturisit Tito înainte să moară: "Charly, ce ghinion am avut! Mi-am împlinit visul, am antrenat Barcelona şi am cîştigat, am reuşit tot, dar nu m-am putut bucura". Sandro Rosell, fostul preşedinte blaugrana, îl invitase pe Vilanova acasă la el, pe 8 mai. Lui i-a dat acel SMS emoţionant: "Pentru mine, luna mai e prea departe".
"Adio, Tito! Lupta ta a fost o lecţie"
Dispariţia lui Vilanova a impresionat presa spaniolă. "Tito a murit, fotbalul plînge", a titrat As, în timp ce Mundo Deportivo a desenat o lacrimă pe copertă, deasupra titlului "Eternul Tito". Marca a publicat un supliment special, de 12 pagini: "Adio, Tito! Lupta ta a fost o lecţie".
Allianz, catedrala durerii
Pentru Tito, Bayern a ţinut un minut de reculegere ieri, înaintea partidei cu Werder. Şi Allianz s-a transformat într-o catedrală a durerii. Nici AS Roma nu a uitat de Vilanova. "Ciao, Tito!" a fost mesajul scris pe tabela uriaşului Olimpico. În Spania, toate arenele păstrează tăcerea 60 de secunde în această etapă.
"De luni întregi, Tito nu mai mînca, avea dureri foarte mari. Am stat mult de vorbă cu el şi în august 2012, cînd a venit la Bucureşti pentru amicalul cu Dinamo. El ştia de boală, dar spera să cîştige această luptă. N-a mai reuşit" (Costel Gâlcă, coleg cu Vilanova la Mallorca, 1996-'97)
"Voi purta mereu cu mine ce am învăţat de la el, ce am trăit alături de el. Nu-l voi uita niciodată. Pentru mine, eşti etern, Tito!" (Leo Messi, atacant Barcelona)
"Dumnezeu e stăpînul tuturor, el ştie cînd venim pe pămînt, cînd plecăm, viaţa noastră e în mîinile Lui. Avem o misiune pe pămînt şi, o dată încheiată, plecăm. Sîntem nimic, sîntem tot. Azi a plecat dintre noi un spirit minunat, o persoană senzaţională, care ne-a lăsat o incredibilă moştenire de dăruire, de luptă. Ne-a arătat că viaţa e bunul cel mai preţios pe care îl avem. Îţi mulţumesc, Tito!" (Dani Alves, apărător Barcelona)
{{text}}