Cu două înfrîngeri consecutive în “sferturi” pe zgură, suprafaţa lui iubită, Rafa Nadal nu mai seamănă cu el. Dar mai este favorit pentru Roland Garros?
De două turnee încoace, zgura a scos colţii la regele ei din ultimii ani. Da, chiar la el, la Rafa Nadal, omul care, din 2005, de cînd a cîştigat primul lui Roland Garros dintr-un total unicat de 8, a dominat covorul roşu cum n-a mai făcut-o nimeni înaintea sa. Iar acum, în acest 2014 tulbure-fascinant, în care tenisul masculin freamătă, se foieşte, fără a avea, ca în alţi ani, un lider dominant, tocmai acum, zgura îl pedepseşte pe Rafa.
Au fost două turnee consecutive în care el a pierdut în sferturile de finală. Două dintre turneele care-i sînt cele mai dragi: Monte Carlo şi Barcelona. Pe primul dintre ele l-a cîştigat de 8 ori la rînd, stabilind astfel un record încă neegalat. Anul trecut a cedat în finală la Novak Djokovici, rupînd vraja, dar mulţi au spus că e spre bine. Şi a fost pentru că au urmat victoriile la Barcelona, Madrid, Roma şi Roland Garros, iar Monte Carlo a rămas o zgîrietură pe orgoliu, nimic care să nu fie vindecat cu un strop de rivanol.
Acum însă, drumul s-a oprit în “sferturi”. L-a învins acolo, meritat, bunul amic, vechiul amic, Davíd Ferrer, omul care nu-l mai bătuse pe Nadal pe zgură de fix un deceniu. OK, se întîmplă, vine Barcelona şi acolo lucrurile se vor regla. Dar n-a fost aşa. Dimpotrivă. Barcelona, turneu în care, de asemenea, se impusese de 8 ori, dar nu consecutiv. Din simplul motiv că în 2010 n-a participat. Ei bine, şi acolo, în altă curte a sa presărată prin lume, Rafa a pierdut în “sferturi”. Avea doar o înfrîngere în acest concurs, în 2003, cînd se prezentase ca un puşti imberb de 16 ani şi trecuse un tur, pierzînd în trei seturi la Alex Corretja. Iar acum l-a bătut Nicolas Almagro. Pentru prima dată în carieră cînd Nico îl bate pe Rafa, după 10 ieşiri de pe teren cu capul plecat.
Ce se întîmplă cu Nadal?, ne vom fi întrebat. N-are un an rău, cu două titluri, o finală la Australian Open şi alta la Miami, dar acum a sosit vremea cînd el începea cu adevărat să strălucească într-un sezon. Înflorea o dată cu fiecare meci cîştigat pe zgură, consolidîndu-şi poziţia sau, după caz, ridicîndu-şi moralul prăbuşit. Curios este nu doar faptul că a pierdut, ci că i s-a întîmplat în faţa unor oameni pe care îi avea mereu în mînă, care, şi cînd jucau bine contra lui, tot încheiau învinşi.
Probabil că nu există un răspuns. Nu încă. Urmează Madridul, pe care l-a cucerit doar de două ori, Roma, unde a triumfat de 7 ori, şi Roland Garros-ul, unde a ieşit de 8 ori campion. Abia după se va trage linie şi... Şi lumea va aştepta înfrigurată sezonul următor, pentru noi concluzii.
Acum, încărcat cu aceaste două bătăi timpurii, Rafa parcă nu mai este favoritul pentru izbînda la Roland Garros. Şi, în acelaşi timp, rămîne favoritul pentru izbînda la Roland Garros. Pentru că nu-i poţi lua acest statut unui tip care, în toată cariera lui, a cîştigat 302 meciuri pe zgură şi a pierdut doar 23. Chiar dacă ultimele două sînt consecutive. Un pic strîmb, încă e regele.
{{text}}