La jumătatea lui august 2013, cînd mai erau cîteva zile pînă la startul Primerei, Gică Hagi îmi spunea: "După Mourinho, care i-a furat sufletul clubului blanco, Ancelotti va readuce adevăratele valori ale Madridului. O să vezi!
Real va fi din nou acel uriaş puternic, sigur, stăpîn. Strălucitor. Italianul îi va oferi linişte. Şi îi va reda libertatea". Exact asta a realizat Carlo.
Realul său a scăpat de complexul Mou, de acel stil unic, defensiv, reactiv şi agresiv dincolo de orice limită. De imaginea negativă, de permanenta stare de nervozitate din lot, de eternul conflict din vestiar ce transforma fotbalul într-un război. Ramos şi Ronaldo voiau răzbunare, sînge, vedeau roşu în faţa ochilor, acesta era efectul hipermotivării lui Jose. Numai că, de multe ori, furia îi orbea, le anula propriile calităţi, le anula jocul, albii se blocau într-o presiune extraordinară.
Ancelotti le-a zis: "Nu mai avem nevoie de cuţite, nu mai ucidem, la Madrid e fotbal, nu război". Şi i-a făcut să zîmbească pe teren. Le-a dat încredere, siguranţă şi, mai ales, plăcere de a juca. Rapid, vertical, mereu pe poartă. I-a eliberat.
Indiferent de strategie, bucuria spectacolului e la fel de mare pe "Bernabeu". Pot să domine pe oricine, oricînd, cu o ofensivă totală, de la început pînă la sfîrşit, dar pot să-şi controleze adversarii şi cedîndu-le posesia şi surprinzîndu-i cu un contraatac exploziv, pe care-l stăpînesc la perfecţie. Pep şi Bayern erau învinşi cînd semifinala nici nu începuse.
Italianul i-a mai învăţat ceva. Să joace împreună, sacrificîndu-se unii pentru alţii şi toţi pentru echipă. "Este diferenţa care cîştigă meciurile", e convins Carlo, mîndru de opera sa: "Aceşti băieţi mă uimesc în fiecare zi".
În sfîrşit, după 12 ani, Real e pregătită de La Decima, a 10-a Ligă a Campionilor. "Şi ar fi numai datorită lui Ancelotti". Cristiano ştie ce spune.
"Era nevoie de un italian ca Guardiola să piardă în premieră pe «Bernabeu», după cinci victorii şi două remize. Era nevoie de un italian ca Real să învingă prima oară la Munchen, după 9 eşecuri şi un egal. Era nevoie de un italian ca Madridul să scoată întîia dată într-o fază eliminatorie o echipă a lui Pep, la a patra încercare. Şi era nevoie tot de un italian ca Real să joace finala Ligii după 12 ani de aşteptare" (Gazzetta dello Sport, cotidian italian)
{{text}}