Comentariu de Răzvan Prepeliţă » Steagul Roşu. Însîngerat

Braşov, acum vreo 3 ani. O fată ce pedalează prin mijlocul unor ruine e oprită de un ins cu salopetă vişinie. "Nu aveţi voie cu bicicleta în curtea uzinei, domnişoară! Ne ceartă şeful." Fosta uzină Roman la care se referă paznicul e o tarla de ciment plină de maidanezi, hale dezafectate, buturugi de oţel rămase după fierul vechi vîndut. Din cînd în cînd, patronul celor de la FC Braşov îşi survolează creaţia de la bordul elicopterului personal. E frumos elicopterul, bicicleta nu prea.

Tot pe atunci se inaugurează magazinul de prezentare al stegarilor. Primarul intră să taie panglica, iese patronul, intră patronul, iese primarul. Regretatul Iosif Kovacs, preşedintele de pe atunci al galben-negrilor de la Braşov, încearcă concilierea între cele două puteri. După un timp, rezultatul vine, dar pe dos, căci Primăria promovează în prima ligă cu propria echipă, Corona Braşov. Un fel de război rece, care ani de zile a măcinat fotbalul braşovean.

Sîntem în 2014, cîinii s-au mai înmulţit, halele s-au mai topit, Corona nu mai are aşa puţini spectatori, chiar nu mai are deloc. Braşovul va lupta în ultima etapă pentru salvarea de la retrogradare, la 6 ani după repromovare.

În '87, noiembrie, pe poarta Roman ieşeau primii răzvrătiţi împotriva regimului comunist. Nici măcar securitatea nu şi-a trimis atunci elicopterele, iar primarul de pe atunci s-a baricadat. La primul meci după evenimente, publicul lui FC Braşov a aplaudat din senin. Suporterii ştiau de ce, gîndurile lor pedalau spre libertate, nici un drift nu avea să îi mai sperie doi ani mai tîrziu. De fapt, e simplu, cîteodată ne merităm soarta.