Uşor, uşor, povestea Stelei începe să dea semne de aterizare forţată. După un zbor lin, de doi ani, deasupra campionatului, roş-albaştrii se zdruncină. Privind situaţia steliştilor îmi vine în minte o poveste tristă, din fotbal, despre dispariţia tragică a unei mari echipe.
Era prin '49 cînd un avion a lovit zidurile bisericii Superga, simbolul oraşului Torino. În aeronavă se afla întreagă echipă a celor de la AC Torino, zece dintre ei fiind titulari în naţională. Aşa a dispărut, fără urmă, una dintre cele mai mari echipe din istoria Italiei.
În România nu e nevoie de tragedii pentru a îngenunchea o echipă. Manşeta destinului e trasă de patroni în funcţie de propriile interese. Cursele Craiova, Urziceni sînt neaterizate de ceva vreme pe pista unui campionat transformat, după '89, dintr-un aeroport respectabil, într-o autogară la sat. Urmează Rapid fără combustibil, Dinamo e în turbulenţe.
La Steaua, Becali l-a luat pe Sînmărtean, dar a afirmat că îi pasă doar de banii din Champions League. Undeva, în traseul ăsta de zbor, ceva e neclar. Cui îi mai arde de şampanie?
"Come voi, nessuno mai! - Ca voi, nimeni, niciodată", scrie pe un banner întins pe pereţii bazilicii torineze. Amintirea lor e un destin tragic, comemorarea noastră e un destin fabricat de cei care se cred Salvatori ai istoriei. Istoria propriei vistierii şi faime.
{{text}}