Americanca, 18 ani, şi austriacul, 20 de ani, ies din tiparele jocului actual, bazat pe forţă şi regularitate. Şi poveştile lor au o morală: aceea că nu trebuie să te aliniezi ca să reuşeşti.
Tenisul a îmbătrînit, iar ediţia actuală a Roland Garros-ului nu face decît să stabilească recorduri proaspete în domeniu. Pe tabloul masculin, dintr-un total de 128, se află 38 de jucători cu vîrste de peste 30 de ani. Iar pe cel al fetelor, tot din 128, numai 9 sînt adolescente. Adică de pînă la maximum 19 ani. E refrenul auzit tot mai des, bocetul din ce în ce mai strident după copii-minune, fetiţe cu pampoane în păr sau băieţi imberbi care să cîştige turnee de Mare Şlem.
În realitate, pentru tineri e foarte greu să răzbată. Talentul nu e suficient, nu reprezintă nici o garanţie. E, de multe ori, doar un accesoriu, ca o agrafă cu strasuri sau o curea cu cataramă unică. În lumea tenisului de azi, în care se vede tot mai multă regularitate, tot mai multă forţă, există însă loc şi pentru oameni care ies din noua schemă. Şi care, ce reconfortant!, sînt tineri. Foarte tineri. La Paris s-au făcut remarcaţi doi, o fată şi un băiat.
Îşi vor face ei loc spre locurile de sus ale clasamentului mondial în anii următori? Nu ştie nimeni. Cert e că au fost remarcaţi, aplaudaţi, lăudaţi. Ei, într-un fel, reprezintă speranţa că nu ne vom afunda tot mai mult într-o eră a produselor de serie. Iar poveştile lor aduc nota de uman atît de necesară ieşirii de pe banda industrială.
El este Dominic Thiem, e austriac şi are 20 de ani. E numărul 57 mondial deja. Ea este Taylor Townsend, e americancă şi are 18 ani. A fost lider mondial la junioare, acum e 205 WTA, dar abia a jucat cîteva turnee. Probabil că nu vor fi niciodată împreună, de mînă, deşi cine ştie?, dar pot reprezenta o alternativă pentru perechea viitorului în tenis. Să-i cunoaştem un pic.
"E un pic nebun!"
Thiem are personalitate, e rapid, inteligent şi execută minunat reverul cu o mînă.
În primul tur l-a învins în trei seturi pe Paul-Henri Mathieu, un experimentat jucător, valoros pe zgură. În al doilea, tabloul i-a opus cel mai înalt munte posibil pe această suprafaţă, pe Rafa Nadal, cîştigătorul a opt titluri pariziene.
Pe arena "Philippe Chatrier", reuşitele puştiului sînt aplaudate cu poftă, aproape cu frenezie, de public. Tocmai a pus o scurtă la care Nadal, aflat prea în spate, n-a ajuns. În tribună e delir! Thiem n-a putut să-i facă însă faţă ibericului, care a venit bine pregătit pentru un adversar capabil să încurce.
Dominic are însă deja victorii mari în valiză. L-a bătut pe Wawrinka la Madrid, spre exemplu. E în creştere. Cum s-a format însă? Cum a ajuns să aibă aceste lovituri curate, elaborate, de o fineţe remarcabilă?
Începuse tenisul cu rever cu două mîini, îndrumat de tatăl său. Abia la 11-12 ani, cînd a trecut la academia lui Gunther Bresnik, fostul antrenor al lui Boris Becker, lucrurile s-au schimbat.
"El m-a pus să schimb totul, ca să fiu mai puternic", povesteşte Thiem în L'Equipe. "Pe atunci, eram un jucător defensiv, care greşea foarte puţin. Dar Gunther mi-a spus că aşa n-am nici o şansă. Şi am modificat mult, inclusiv reverul". Revoluţia l-a costat la început. Nu mai înţelegea nimic. "Nu mai ştiam să joc, mă băteau oameni pe care îi dominam înainte. Nu mai eram nici între primii 10 în Austria la categoria mea de vîrstă!".
I-a luat 4 ani să asimileze complet schimbarea şi să se adapteze. "Acum însă, reverul este cea mai bună armă a mea!", exclamă el.
Bresnik spune că în tenisul de azi trebuie să fii ca un animal ca să reuşeşti. Totuşi, îl descrie pe Dominic ca pe un tip care se poartă foarte bine, e politicos. Cu unele excepţii. Anul trecut, în timpul unui meci din turneul futures de la Erste, Thiem şi-a făcut praf racheta, pur şi simplu, din senin.
A privit apoi fix spre Bresnik şi i-a spus: "Gunther, e pentru tine, pentru ziua ta! Pentru cei 60 de ani ai tăi!". Surpriză totală! "E un pic nebun", conchide antrenorul. Poate exact ceea ce-i trebuie ca să răzbată.
Drumul la Roland Garros
Turul 1 Paul-Henri Mathieu (Fra) 6-4, 7-6 (3), 6-2
Turul 2 Rafael Nadal (Spa, 1) 2-6, 2-6, 3-6
370.820 de dolari erau banii cîştigaţi de Dominic în carieră, înainte de Roland Garros
Energie pură
Townsend a împlinit 18 ani în aprilie. A fost o junioară remarcabilă, pe care însă federaţia americană nu a sprijinit-o deloc.
Nu seamănă cu nimeni din circuit. E ca o nucă de cocos care se rostogoleşte veselă pe teren, dar cînd mingea îi vine tare pe forehandul de stîngace, toată poezia dispare. Taylor loveşte tare, variat şi necruţător. Aşa a învins-o pe Vania King în primul tur la Paris, la prima ei prezenţă de Mare Şlem, şi pe Alize Cornet în al doilea.
Ştie să găsească unghiuri şi ştie să găsească lungul de linie. Intră în teren cu masivitatea jucăuşă a celor aproape 80 de kilograme ale sale şi se mişcă uimitor de rapid. Jocul de picioare e foarte bine făcut. Apoi, fata nu se pierde la fileu. Dimpotrivă. "Prima lovitură pe care am învăţat-o cînd am mers la tenis a fost voleul", povesteşte ea.
Uneori, îi dă sfaturi tehnice pe twitter lui Roger Federer, implorîndu-l să vină mai des în faţă. E haioasă, sinceră şi naturală. Dar nu i-a fost uşor să ajungă aici. În 2012, la nici 16 ani, cîştiga Australian Open-ul la junioare, simplu şi dublu, apoi la dublu la Wimbledon şi US Open. Federaţia americană i-a tăiat însă susţinerea pînă cînd nu devenea "fit". Părinţii au plătit din banii lor taxa de înscriere la US Open.
Au fost ani grei pentru Taylor. Pînă la urmă, s-a îndepărtat de federaţie şi a început să lucreze cu Zina Garrison, fostă numărul unu la junioare în 1981 şi numărul 3 la senioare. Ea a înţeles-o pentru că s-a zbătut, la rîndul ei, în carieră din cauza bulimiei şi a fluctuaţiilor de greutate.
"Nu voiam să treacă prin aceleaşi probleme. Am ajutat-o să înţeleagă că se poate simţi bine în pielea ei", spune Garrison.
Iar Taylor pune punctul final al acestui capitol: "Fiecare e construit diferit. Vreau să inspir şi să încurajez fete care n-au corpul perfect, ca al Mariei Şarapova. Să-şi iubească trupul dacă nu-l pot schimba. Le spun: «Hei, nu trebuie să ţineţi cură ca să vă vedeţi numele pe un afiş!»".
"Ce bine joacă Townsend. Şi are un zîmbet frumos", a scris Andy Murray pe twitter. "M-am regăsit în ea în unele momente", a mărturisit Henri Leconte. Puştoaica, numărul 205 mondial acum, a fost remarcată. E doar începutul ei.
Drumul la Roland Garros
Turul 1 Vania King (SUA) 7-5, 6-1
Turul 2 Alize Cornet (Fra, 20) 6-4, 4-6, 6-4
Turul 3 Carla Suarez Navarro (Spa, 14) 2-6, 2-6
117. 076 de dolari cîştigase americanca în carieră înainte de Roland Garros, premiul cu care va pelca de la Paris e de 100.000 de dolari
{{text}}