Boom-ul Orientului Mijlociu continuă. Emiratele Arabe, Arabia Saudită, Qatar. Triunghiul care atrage totul.
Arabii nu se opresc. În anii '90, au creat o nouă piaţă a fotbalului, pe care o upgradează permanent. "Golful Persic e viitorul acestui sport", anunţă curajos Tamim al Thani, emirul Qatarului. Deţine rezerve de sute de miliarde şi investeşte într-un ritm frenetic.
Mai ales după decembrie 2010, cînd a plătit 100 de milioane (proiecte, staruri care au promovat campania, plus cadourile pentru mituirea oficialilor FIFA) numai ca să cîştige organizarea Mondialului din 2022.
200 de miliarde de dolari va pompa Qatarul pentru turneul final de peste opt ani
De 1.852 ori mai mult ca sud-africanii
Potrivit agenţiei de analiză financiară Deloitte, 200 de miliarde la o ţară de numai două milioane de locuitori înseamnă 100.000$ per capita. Va cheltui de 1.852 de ori mai mult decît a făcut-o Africa de Sud pentru CM 2010 pe cap de locuitor (54$).
Emirul vrea să aibă cel mai tare campionat din regiune, dar saudiţii şi cei din Emirate sînt cel puţin la fel de puternici. Toţi liderii acestui "triunghi de foc" al Golfului au aceeaşi strategie: au cumpărat cluburile principale, transformîndu-şi rudele în preşedinţi. Iar prin intermediul lor au virat o mulţime de bani în fotbal. "Sume cărora nimeni nu le ţine socoteala", a scris o dată L'Equipe.
20 de milioane pe un jucător
Bugete de 50 de milioane de dolari, pe hîrtie, care pot creşte oricît, transferuri-record, de pînă la 20 de milioane un jucător (cazul Oliveira, cumpărat de Al Jazira, EAU, de la Betis Sevilla), salarii la fel de mari ca în Occident, inclusiv pentru antrenori.
6 milioane de dolari este salariul anual lui Raul Gonzalez la Al Sadd, în Qatar
20 de milioane de dolari a cîştigat Olăroiu în 7 ani petrecuţi în toate cele trei ţări importante din Golf (Al Hilal, Al Sadd, Al Ain şi Al Ahli)
Concurează cu Chelsea!
Astfel, un club arab poate ajunge să concureze cînd ia un fotbalist chiar cu marile puteri europene. Iată cel mai bun exemplu: în vara lui 2013, qatarienii de la Al Gharafa au fost la un pas să i-l fure lui Chelsea pe Samuel Eto'o. I-au oferit acelaşi salariu: 11 milioane de dolari i-au promis şi Chelsea, şi Al Gharafa
Camerunezul, ahtiat după bani (fusese în trecut cel mai bine plătit jucător din lume, avînd 27 de milioane de dolari stagional la Anji Mahacikala), ar fi venit la Doha dacă arabii ar fi plusat. N-au făcut-o, iar la egalitate a ales-o pe Chelsea. A contat decisiv că era Jose Mourinho, fostul lui antrenor de la Inter Milano, cu care cucerise Liga Campionilor în 2010.
Maşini, armăsari, cămile şi ceasuri
Pe lîngă salariu, antrenorii şi jucătorii din zona Golfului sînt stimulaţi cu bonusuri fabuloase de obiectiv şi daruri opulente. Bolizi de lux, ceasuri de colecţie, cai de rasă şi cămile, în semn de respect faţă de performanţele reuşite.
Brazilianul Juninho Pernambucano a primit un ceas de aur Rolex de la şeicii lui Al Gharafa la transfer. De generozitatea arabilor s-au bucurat şi tehnicienii români, de la Balaci la Oli.
Cosmin Olăroiu
Al Hilal - Arabia Saudită
- pur-sînge arab din colecţia şeicului, cămilă şi ceas de lux, evaluat la un milion de dolari
Ilie Balaci
- ceas de 104.000 de dolari (ediţie limitată), placat cu 300 de grame de platină şi diamante, limuzină Mercedes S600 decapotabil.
100 de milioane de euro e cel mai scump transfer din istoria fotbalului mondial, galezul Bale la Real Madrid de la Tottenham în 2013
2,5 milioane de euro a costat transferul argentinianul Fabbiani la CFR Cluj în 2007, cel mai mare din Liga 1
400.000 de euro este cel mai mare salariu avut de un jucător în Liga 1, Wesley şi Adailton (Vaslui), Cadu (CFR Cluj)
600.000 de euro a fost cel mai mare contract oferit unul antrenor în Liga 1, Lopez Caro la Vaslui în 2010
{{text}}