Un membru al Guardei Municipal m-a păzit şi m-a ajutat o oră în acest "camelodromo" înţesat de tipi dubioşi. Care mi-ar fi deschis oricînd rucsacul din spate să-l "controleze" puţin. Noroc că majoritatea fanilor se distrează pe Copacabana, departe de downtown.
Peripeţii la Mondial într-un oraş ce poate deveni periculos şi acolo unde nu te aştepţi, nu doar în favele. Aveam o cartelă de Brazilia şi nu puteam s-o folosesc. Un telefon mi se stricase, celălalt era blocat pentru a fi folosit de o singură companie de telefonie mobilă din ţară. Trebuia să-l deblochez, dar unde?
Talciocul plin de interlopi
Cineva mi-a spus: "Du-te în centru, la camelodromo. Acolo sigur găseşti specialişti să-ţi repare telefonul". Nu mi-a zis nici ce e un camelodromo şi nici ce înseamnă "specialişti". M-am dus. Ce se putea întîmpla în plin centru? Era să rămîn acolo. Sau să plec dezbrăcat şi fără rucsac, cu tot ce aveam în el!
Am coborît la staţia Uruguaiana. De o parte, avenida Presidente Vargas. Puţin mai încolo, bulevardul Rio Branco, un fel de Wall Street, plin de zgîrie-nori, clădiri de birouri şi bănci. Dar fix deasupra staţiei de metrou, o nebunie de nedescris.
"Camelodromo" era un talcioc în toată regula, unde se vindea orice, de la suveniruri contrafăcute pentru Mondial pînă la electronice şi piese de maşini. Şi o mulţime de indivizi cu figuri ameninţătoare de interlopi se învîrteau pe acolo. Se tot uitau la acreditarea pe care o uitasem spînzurată de gît. Şi la rucsacul din spate.
Sfaturile lui senhor Calheiros
Noroc că am văzut un poliţist din "Guarda Municipal", aflasem că ei sînt primii care ajută străinii dacă au probleme (nu toţi brazilienii îi consideră poliţişti, ci mai degrabă jandarmi). M-am dus la el. Îl cheamă Ademilson Calheiros. Şi nu există mulţi poliţişti ca el pe lumea asta. Care chiar se gîndesc să apere oamenii.
"Ce cauţi, un magazin unde să-ţi deblochezi telefonul? Cine te-a sfătuit să vii aici nu-ţi era prieten!", m-a muştruluit. "Nu te las singur". Pe drum spre "desbloquear", mi-a dat primele sfaturi: Camelodromo e plin de infractori.
Copii abandonaţi care au crescut furînd sau făcînd alte drăcii ca să aibă bani de mîncare. Aşa că ascultă ce-ţi zic, îţi vreau binele:
Unu. Niciodată, dar niciodată!, nu ţii aparatul foto sau telefonul la vedere! Lasă pozele pentru altă parte.
Doi. Ce naiba îţi fluturi acreditarea? Acum, în timpul Mondialului, e aur. Ăştia ţi-o smulg de la gît, îi schimbă poza şi o folosesc. Ai uitat-o? Aici, n-ai voie să uiţi.
Trei. Nu-ţi pui rucsacul pe spate, nu eşti în parc! Te înghesuie cîţiva şi îţi iau tot. Să-l ai în faţă mereu, pe piept! Şi bagă în el tot ce ai în buzunare. Paşaport, telefon, tot. Nu trebuie să atragi atenţia cu nimic.
"La noi, brazilienii, e o vorbă: «A ocasiao faz o ladrao». Ocazia face hoţul! Iar la Mondial infractorii pot avea multe ocazii. Nu e o problemă socială doar a Braziliei, se întîmplă în toată America de Sud" (Ademilson Calheiros, poliţist)
Şmecherul cu Samsung
Ajungem împreună la deblocare. "Magazinul" era o mare tarabă. Un tip tînăr se uită la telefon, vede că e Ademilson lîngă mine şi dă înapoi: "Nu-l pot face". De ce? "Te-ar costa prea mult şi nu merită".
Atacă însă cu o ofertă: "Mai bine îţi iei unul nou". Ai tu? "Uite un Samsung. 600 de reali". Adică 200 de euro. "Băiatul nu vrea de la tine nimic. Ai grijă!", îl ia tare Calheiros.
"Dacă nu erai cu mine, ţi-ar fi putut lua telefonul zicînd că-l repară şi s-ar fi întors cu altul. Ce i-ai fi făcut, că nu e singur? Iar ce îţi oferea era probabil de contrabandă" (Ademilson Calheiros, poliţist)
Nebunia Panini
A mers cu mine "gardianul" să-mi iau telefon din altă parte. Pe drum, la marginea camelodromului, 30-40 de oameni, de la 10 la 80 de ani, copii, bătrîni, bărbaţi şi femei, stăteau aproape unul în altul.
"Schimbă abţibilduri de Mondial". Erau figurine Panini, unii aveau catalogul la ei, alţii doar listele cu ce jucători le lipseau. Şi făceau schimburi. Am vrut o poză cu ei. "Bine, dă-mi rucsacul, ţi-l ţin eu".
Am prins cîteva cadre, nu prea le-a convenit participanţilor la isteria Panini, dar n-au comentat. Calheiros nu era departe.
"N-am făcut nimic special"
I-am mulţumit pentru gestul său, dar m-a întrerupt: "Nu e nimic special, eu trebuie să ajut turiştii, nu contează, brazilieni sau străini". L-am rugat să se întoarcă la colegii lui, dar nu m-a lăsat decît într-un magazin TIM, într-un loc mai sigur, cu noul telefon în mînă.
{{text}}