Ce înseamnă să fii jucător de tenis pasionat de fotbal şi cum te urmăreşte o remarcă de adolescent teribil făcută cum 8 ani.
După cum dezvăluia Andy Murray, zilele trecute vestiarul de la Wimbledon devenise brusc mai tăcut. Cu 12 spanioli prezenţi pe tabloul principal şi o campioană mondială la fotbal eliminată din grupe, nu prea mai era motiv de veselie. Cam aşa se întîmplă de obicei: înfrîngerile se digeră în linişte şi în solitudine, doar victoriile sînt gălăgioase.
Rafa Nadal a suferit un pic mai mult, cu siguranţă, chiar dacă mai tîrziu a prezentat o perspectivă filozofică asupra eşecului, rotunjită cu universala "Asi es la vida" (sau "That's Life" sau "Asta e viaţa"), expresia care ne face mereu să uităm şi să continuăm. Rafa e susţinător avid al La Roja, urmăreşte toate meciurile, iar în 2010 chiar a fost în Africa de Sud şi a atins en vivo trofeul Cupei Mondiale.
E o simpatie reciprocă: aflaţi în drum spre Brazilia, într-un avion dotat cu wi-fi, fotbaliştii iberici au urmărit cum compatriotul lor cucereşte al 9-lea titlu la Roland Garros. Şi s-au bucurat. Gălăgios, desigur, trezindu-i pe cei cîţiva colegi care furau un pui de somn. Erau multe coincidenţe între Nadal şi La Roja.
Titlurile "naţionalei" coincideau cu unele succese ale actualului număr 1 ATP, două dintre ele inclusiv la Wimbledon. Eşecul fotbalistic înseamnă poate că nici el nu va dăinui pe tabloul londonez? Quién sabe? Deocamdată, Rafa a trecut de primul tur, nu triumfal, ci uşurat, evitînd eliminarea rapidă, cum i s-a întîmplat anul trecut.
Mai complicată e situaţia lui Murray însuşi. Scoţianul încă suportă consecinţele unei remarce adolescentine, pe care a făcut-o în 2006, la cei 19 ani ai săi de atunci. A spus la momentul respectiv că va susţine orice echipă naţională la fotbal, "mai puţin pe cea a Angliei". Şi ghiciţi ce a urmat? An de an sau turneu final de turneu final, Andy e întrebat cine e favorita lui şi de ce.
Zilele trecute a pomenit ceva de Ecuador şi Elveţia, dar a mai zis ceva. Poate un semn că s-a săturat de aceeaşi temă, acum, la 8 ani distanţă de o probă de teribilism care nu se stinge. "Nu cred că fotbaliştii naţionalei Angliei sînt întrebaţi de mine la conferinţele lor de presă. Încă nu l-am auzit pe Wayne Rooney vorbind despre meciurile mele de la Wimbledon. Nu cred că e corect", a comentat Andy. Adevărul e însă că Rooney a fost în tribună la meciurile lui Murray, inclusiv anul trecut, cînd scoţianul a cucerit titlul. Poate că aşa e corect, totuşi.
Novak Djokovici, favorit principal, a rămas cu o singură favorită în cursă, Grecia, după ce Croaţia şi Bosnia Herţegovina au ieşit din grupe. El mai are o şansă, iar la Wimbledon chiar mai multe. N-a mai cucerit un titlu de Mare Şlem de peste un an şi se simte un pic de urgenţă în vorbele altfel stăpînite ale sîrbului.
Apoi, Patrick McEnroe crede că acesta poate fi din nou anul lui Roger Federer pe iarba londoneză. Cu 4 copii ciripind voios în jurul său (gemenele au împlinit luni 5 ani!) probabil că n-a avut prea mult timp să se uite la meciurile Elveţiei.
Aşa că mai bine să ne concentrăm fiecare pe iarba noastră. Cea de la Wimbledon, oricum, se va toci în curînd. Chiar cînd se apropie fazele finale.
{{text}}