"Uniţi pentru o ţară". Asta scrie sus, cu litere mici, dar vizibile, pe spatele tricoului "naţionalei" Columbiei, pe care îl poartă toţi fanii cafeteros în Brazilia. Mesajul e însă în sufletul lor şi nu are nimic patetic, este ceea ce simt ei.
Cel mai bine îţi dai seama la imn. Îl cîntă cu inima. Toţi pe o singur voce, tare, cît pot de tare, şi au lacrimi în ochi. Stadionul răsună de glasurile lor. E un moment care ai vrea să nu se mai termine. Tulburător.
Iar imnul e numai emoţie pentru toţi sud-americanii. Pe uruguayeni i-am observat de două ori şi m-au impresionat la fel de mult. Şi chilienii, nu pot să-i uit pe chilieni, tremura fragilul Itaquerao din Sao Paulo cu 50.000 de suporteri ai lui Vidal şi Alexis cîntînd extaziaţi cu mîna la inimă.
Noi, europenii, ar trebui să învăţăm de la ei ce înseamnă un imn. Nici englezii nu se apropie! În faţa oricărui imn sud-american, şi God Save the Queen s-ar înclina pe Wembley. Nu are nici intensitatea, nici emoţia celor de peste ocean.
{{text}}