"Dacă o fi să obţin ceva cu adevărat important în carieră, sper să obţin pînă la 50 de ani". E un gînd nerostit, mai vechi, al unui antrenor din prima noastră divizie, care a primit din partea sorţii mai degrabă şuturi în fund decît pomeni nescontate.
Nu s-a plîns însă niciodată, n-a dat vina pe alinierea nefastă a planetelor, nici pe sistemul clientelar obscur ce a făcut multă vreme legea prin Liga 1.
A avut chiar tăria de a cere timp de gîndire atunci cînd a fost sunat pentru a prelua Steaua, veritabilă ofensă pentru Gigi şi lucru de neînchipuit printre oportuniştii ce populează, în general, băncile tehnice de pe la noi. A găsit resorturi morale să depăşească şi o depresie agasantă, başca nişte probleme pe la "corason" în urma cărora s-a ales cu un stimulator cardiac.
V-aţi dat, probabil, seama că rîndurile îl privesc pe Petre Grigoraş, bărbat ce înaintează cu toate pînzele sus către jumătatea de veac de care aminteam la început şi căruia mă simt obligat să-i cer scuze că am deconspirat o frază dintr-o discuţie mai veche. După o aventură hazardată în Gruia, a acceptat să reînnoade la Pandurii firul rupt brutal, fără sens şi fără explicaţii verosimile cu un an şi jumătate înainte.
La Tîrgu Jiu a avut mai multe şanse. Cea dintîi, să prindă cîteva etape din sezonul trecut, prilej să se lămurească pe-ndelete care-i treaba cu lotul lăsat moştenire de Pustai. A doua, să se întoarcă într-un club unde necazurile financiare nu că nu s-au inventat, dar sînt insignifiante faţă de ce se întîmplă în România reală şi în cea fotbalistică ale anului 2014. A treia, a fost lăsat să-şi deseneze echipa aşa cum a vrut, în funcţie de ce gîndeşte să joace, nu în funcţie de hachiţele patronului.
Astfel, în vestiarul gorjenilor au "aterizat" fotbalişti precum Răduţ, Iorga şi Roman, sigur, promisiuni niciodată onorate, dar cu un potenţial încă imens, i-a fost extins împrumutul lui Nistor, om ce ajunsese în anturajul "naţionalei" cînd era pregătit tot de Grig, iar asalturile Stelei pentru Paul Anton sau Breeveld au fost mereu respinse. Adăugaţi o "aripă" elveţiană, Gezim Shalaj, despre care cei ce l-au văzut la lucru spun că-i un Eric poate mai puţin tehnic, însă mult mai rapid şi ideal pentru 4-3-3-ul atît de drag lui Grigoraş, chit că tiki-taka nu mai e aşa de tare la modă. Plus 3 portari consacraţi, plus un cuplu defensiv Christou - Erico validat de bătălii europene, plus un Matulevicius capabil să garanteze 15-20 de goluri pe an, cu condiţia să-i fi expirat abonamentul la infirmerie.
În sezonul în care va sărbători 50 de ani de viaţă şi într-un campionat în care "militarii" din Ghencea probabil că nu vor mai bate pas de defilare, antrenorul gorjenilor chiar poate obţine ceva important în carieră. Titlul? Cupa? "Nu cred că aş fi în stare să refuz un trofeu", glumeşte tehnicianul, "dar cel mai mult îmi doresc ca lumea să nu adoarmă la meciurile noastre!". Se alintă oamenii şi la 50 de ani?!
{{text}}