Steaua a suferit mult, a marcat cu noroc, dar a terminat cu un rezultat care o face mare favorită pentru returul de săptămîna viitoare
Mă numesc Steaua şi am rămas fără părinţi. Pe "tata" Gigi Becali mi l-au trimis în închisoare anul trecut, pe "mama" MM în primăvara asta. M-am descurcat însă şi aşa.
Greu, dar m-am descurcat. L-am avut aproape pe fratele mai mare, Reghe, dar m-a părăsit şi el, atras de dolarii îmbibaţi în petrol ai arabilor. Noroc că n-a păţit nimic "unchiul" Argăseală. Şi nici "bona" Hrebenciuc.
Click aici pentru VIDEO şi FOTO!
În vara asta nu mi-a fost chiar bine. Abia am cîştigat un amical, am ratat Supercupa, mi-am pierdut şi căpitanul. Chiar şi aşa, am totuşi o vîrstă venerabilă, 67 de ani, am trecut prin multe la viaţa mea. Am plecat la drum în Europa, ca de fiecare dată în ultimul deceniu, în căutarea comorii Champions League. Pe vikingi i-am bătut de două ori, acum a trebuit să zbor în estul Europei. De fapt, în Asia, undeva lîngă China, că atîta geografie ştie UEFA, care a primit-o pe Kazahstan în competiţiile ei.
Gâlcă are sînge
Am găsit aici o ţară bogată, schimbată mult în bine faţă de perioada în care URSS-ul făcea experimente nucleare şi deporta oameni. Am dat peste o ţară în care aerul e cam greu respirabil, din cauza umidităţii. Cel puţin, aşa susţine căpitanul meu, Cristi Tanase, şi el chiar e obişnuit cu atmosfera irespirabilă a cluburilor dîmboviţene! Dar trebuie să îndur orice, trebuie să muncesc şi să-mi cîştig existenţa fiindcă "tata" nu-mi mai dă bani de buzunar de ceva ani.
Nu m-am speriat nici de gazonul mic, denivelat şi foarte prost. Nici de feţele chinezeşti din tribune. Plus de asta, se pare că noul meu antrenor are sînge în el. L-a lăsat pe Sînmărtean în afara primului "11", asta aşa, ca un semn clar, să nu creadă "Lucică gleznă fină" că poate fi miez la Steaua!
Arla şi norocul
Bun, am început să joc cu kazahii ăştia răi şi agresivi. Am fost cam precipitată la început. Latovlevici a jucat în nota lui obişnuită, cu capul în nori, în timp ce oamenii din faţă n-au ţinut deloc de minge. Noroc că adversarii sînt chiar slabi şi limitaţi. Şutul moale al lui Pizzelli mai mult l-a încălzit pe Arla al meu decît să-l pună în dificultate (25), după care, cînd să zic şi eu că am avut noroc, la şutul în plasa laterală al lui Antonov, din 4 metri (32), tocmai ce-am văzut că asistentul era cu steagul sus. Ofsaid!
Instinctul de killer al lui Keşeru
M-am încălzit greu. Am înaintat în terenul advers şi mai greu! Am tras primul şut pe poartă abia în minutul 35, prin Keşeru. Şi cînd să zic mersi cu 0-0 la pauză, Chipciu a tras un şut banal spre poartă, portarul kazah a brevetat un nou procedeu de respingere, cu gîtul, mingea a sărit la Keşeru, care şi-a arătat instinctul de killer.
Arla, ce eroare!
După pauză am crezut că îmi va fi uşor, că experienţa mea internaţională îşi va spune cuvîntul. Dar nu, n-a fost deloc aşa! Şi am început să gîfîi serios. Pizzelli, ce fotbalist bun!, a mîngîiat bara cu al său şut (53), după care Rîpă şi-a sacrificat stomacul pentru a bloca un şut periculos. Totuşi, am luat gol. Pe mîna lui Arla. A comis-o. A ieşit greşit pe sub o centrare, iar Korobkin a marcat.
Prestaţie slabă, rezultat bun
Apoi, n-am jucat mai nimic. De fapt, fără "mai", n-am jucat nimic. Dar eu sînt Steaua şi norocul mă însoţeşte peste tot. A fost cu mine şi acum. Prepeliţă a şutat mai mult să scape de minge, de undeva de la 40 de metri, iar balonul a fost deviat atît cît trebuie de un kazah cît să se oprească în poartă.
Gata, sînt ca şi calificată! Arla sare din bară în bară şi scoate tot, însă şi norocul are o limită. Mă tot bîlbîi în careu şi pînă la urmă o încasez. 2-2, tot e bine fiindcă eu n-am arătat bine în seara asta.
Dar chiar şi aşa, mă întorc acasă cu un egal cu gol marcat, situaţie în care m-am mai aflat de 12 ori în istoria mea lungă în Europa. Şi am ştiut aproape mereu să gestionez bine returul şi să trec mai departe. Pentru că eu sînt Steaua şi în relaţia mea cu Europa am un farmec aparte. Ştiu să o vrăjesc şi să continuu mereu povestea mea.
{{text}}