Ajunsă la Rostov Don, extrema dreapta a fost ofertată de Baia Mare şi CSM Bucureşti, dar a ales să rămînă în Rusia
Iulia Managarova, 25 de ani, a jucat la Oltchim Rm. Vîlcea între 2010 şi 2013. În cele trei sezoane petrecute la fosta campioană a României, ucraineanca şi-a demonstrat din plin abilităţile. Era cea mai rapidă jucătoare din lotul "galacticelor", o tehnică desăvîrşită şi avea o ambiţie ieşită din comun. Managarova a revenit în România cu noua sa echipă, Rostov Don, la Bucharest Trophy 2014, şi şi-a reamintit de momentele frumoase petrecute în tricoul de campioană.
- Iulia, cum a fost pentru tine revenirea în România?
- Extrem de emoţionantă. Am jucat mai întîi cu Rostov Don la Baia Mare, la turneul de acolo. M-am întîlnit cu Ada Nechita, cu Paula Ungureanu, cu Alice Elisei. Apoi am ajuns la Bucureşti şi am putut să mă revăd cu Pati Vizitiu, cu Toto Tolnai, cu Iulia Curea, dar şi cu Cristina Neagu.
- Ce-ţi trece prin minte, prima oară cînd te gîndeşti la perioada petrecută la Vîlcea?
- Aveam 22 de ani cînd am ajuns la Oltchim. Eram tînără, m-au ajutat atunci mult ucrainencele care veniseră înaintea mea la echipă, Pidpalova, Vaşciuk, Şimkute. Ele au plecat însă după aceea şi am rămas eu. Ce-mi trece prin minte? Cea mai frumoasă perioadă a carierei. Jucam în Liga Campionilor, la cel mai înalt nivel, mereu în centrul atenţiei.
- Nu ai dat o fugă şi la Rm. Vîlcea pentru a revedea locurile dragi?
- Aş fi dat, dar nu am avut timp. Cînd am venit de la Baia Mare, cu autocarul, spre Bucureşti, am trecut pe lîngă Vîlcea. Îmi venea să mă dau jos! Mi-a trecut prin minte toată perioada petrecută acolo.
- Te-ai mai uitat vreodată la acel meci cu Gyor, cînd aţi pierdut calificarea în finală în ultimele minute?
- Nu, nu mai vreau! E o amintire dureroasă. Am vrut să rămîn în minte doar cu lucrurile frumoase.
"Baia Mare o să cîştige titlul!"
- Aţi jucat şi cu Baia Mare, şi cu CSM Bucureşti. Care ţi se pare mai tare? Care crezi că va lua titlul în România?
- Eu cred că Baia Mare. Are o echipă mai puternică, mai multe jucătoare de valoare. Joacă un handbal bun, au şi avantajul de a juca în Liga Campionilor, vor avea meciuri tari în picioare.
- Ai avut oferte de la Baia Mare şi de la CSM Bucureşti. De ce nu ai acceptat?
- Mai aveam contract cu Rostov Don. Sînt mai aproape de casă. Dar poate peste doi ani, cînd o să termin cu Rostov, o să mă întorc. Mi-a plăcut foarte mult în România.
- Ai jucat în Bucureşti acum la acest turneu. Cu Vîlcea nu ai avut amintiri prea plăcute în Sala Polivalentă.
- Aşa e. Nouă ne plăcea să jucăm în sala noastră, aveam suporterii aproape, presiunea era mare pe adversari. Cred că dacă am fi jucat cu Gyor semifinala la Vîlcea, nu am fi pierdut acel meci.
"Papanaşi şi ciorbă de perişoare!"
- Spune-mi, cît ai stat în România, ţi-a plăcut vreun fel de mîncare?
- (Rîde) Oooo! Mai multe. Papanaşi. Am zis bine? Cu dulceaţă, erau buni rău! Şi ciorba aceea cu perişoare. Aveam restaurantul nostru la Vîlcea, unde mîncam ce doream.
- Cu naţionala Ucrainei vei juca împotriva României la Europenele din decembrie. Cum vezi meciul?
- Am nimerit într-o grupă grea. Cu Norvegia, Danemarca şi România. Dar ne jucăm şansa. Marea problemă pentru noi e că nu toate fetele mai vor să vină la naţională. Joacă prin campionatele din străinătate şi nu mai vor. Eu mă duc.
- Ştiu că s-a vorbit, la un moment dat, şi de naturalizarea ta, să joci pentru România.
- Eu nu am auzit. Oricum, nu aş accepta. Eu sînt născută în Ucraina şi joc pentru Ucraina.
- Cum vezi conflictul din ţara ta?
- E rău, urăsc războiul. Din fericire, eu sînt din Dnepropetrovsk şi nu sînt în zona de conflict. Dar mi-aş dori să fie pace, să nu mai moară oameni.
- Cînd mai vii în România?
- Nu ştiu. Poate la iarnă. Îmi place foarte mult la munte, la voi, la Braşov. Poate vin la iarnă, cînd va fi zăpadă.
3 titluri de campioană a cîştigat Managarova cu Oltchim. A jucat în două rînduri în semifinalele Ligii Campionilor
79 de goluri a marcat pentru Oltchim în Liga Campionilor, în cele trei sezoane
{{text}}