Demult, prin 2007, şi din cauza unui articol al meu în care criticasem jocul Stelei, Argăseală a decis să suspende acreditările Gazetei Sporturilor. Azi, nu vorbesc despre jocul Stelei, vorbesc despre organigrama ei. Mai exact despre omul-organigramă.
Argăseală poate fi grădinarul, contabilul, scouterul, purtătorul de cuvînt, confidentul patronului, apărătorul tehnicianului, poate fi ice bucket challenge dacă tot e la modă, puneţi-i la dispoziţie o găleată roş-albastră între două acte semnate, poate fi cărăuşul mingilor şi managerul cu cravată cu un pas în spatele modei.
Azi, mai grizonant, mai abătut, omul Steaua, căci îl putem numi aşa, nu are banii lui Becali de partea sa, nu are carisma lui Meme a cărui absenţă pare mai incisivă decît prezenţa lui Argăseală, nu are nici măcar un trecut glorios, asemenea lui Duckadam. Argăseală a apărat doar munca, de mai mult de patru ori, consecutiv, lucru nepalpabil în scandările tribunei ori în istoria unui club.
Un club a cărui talie invers proporţională cu existenţa unui management bine definit se regăseşte în perii albi şi tot mai rari ai fostului arbitru asistent. Wikipedia îi rezervă un singur rînd, site-ul Stelei nici măcar o poză.
Dacă, în seara asta, Steaua se va califica, mutaţi camerele cîteva secunde pe umbră. De acolo a venit uneori lumina unei stele, dintr-un birou pe care ni-l imaginăm, între două driblinguri, ca pe o debara plină cu de toate. Inclusiv cu soluţia, Valeriu Argăseală.
{{text}}