Intervievat de revista Town and Country, Federer vorbeşte despre copilărie, despre copiii lui, despre Mirka şi despre fericirea de zi cu zi
Îmbrăcat într-o jachetă Tom Ford de 4.080 de dolari şi cămaşă Louis Vuitton de 630 de dolari, Roger Federer e mai zîmbitor ca oricînd. Stă de vorbă cu ziaristul de la revista Town and Country în Epernay (Franţa), la sediul central al firmei care produce şampania Moët&Chandon, al cărei ambasador este. Îşi ia din nou amintirile cele mai vechi şi le răsfiră, inclusiv vremurile copilăriei sale agitate, cînd rupea rachete, ţipa la arbitri şi plîngea neconsolat după înfrîngeri. O declaraţie surprinzătoare: n-a crezut că va ajunge mare. "N-am fost Tiger Woods sau Rafa sau Hingis, unul dintre acei supercopii geniali despre care ştiai că într-o zi vor fi campioni", spune Roger.
Dar a ajuns, în cifre şi notorietate mai mare decît toţi. Iar fericirea este sentimentul la care revine mereu. "Pentru mine, e singurul lucru corect pe care trebuie să-l faci: să fii fericit, să te simţi fericit şi să împarţi asta cu oamenii. E foarte important". Fericire înseamnă familia, cei 14 ani alături de Mirka. La început, nu puteau fi mereu împreună, apoi însă "mic dejun, prînz şi cină amîndoi, 365 de zile pe an. Am adorat fiecare moment şi încă o facem".
Acum, călătoresc şi cu cei patru copii - "dacă nu eşti cu ei, atunci de ce mai ai copii?". Cînd va renunţa la tenis, va sta o vreme retras şi va fi "mulţumit să nu fie recunoscut prea des". Apoi îşi va găsi o slujbă în tenis, "să ajut copiii, juniorii". Dar mai e pînă atunci.
{{text}}