Luminiţa Paul despre abdicările lui Li Na şi Ashleigh Barty: "Sportul poate fi soluţia în viaţă. Sau nu"

În ianuarie 2015, cînd o nouă ediţie a Australian Open-ului va porni, Li Na va fi campioana en titre. O campioană care nu-şi va apăra titlul şi asta pentru că ieri şi-a anunţat retragerea din tenis. Nu e chiar o surpriză după toate zvonurile care şi-au făcut loc în ultimele cîteva luni, dar e o surpriză, o nedumerire, o amăruie părere de rău dacă privim înapoi, spre începutul anului, cînd chinezoaica cucerea al doilea trofeu de Mare Şlem al carierei.



Atunci, cu 9 luni în urmă, ea era simbolul unei renaşteri. Femeia în vîrstă de 32 de ani care triumfa într-unul dintre cele mai importante turnee din lume. Care lăsa în urmă un trecut marcat de probleme fizice şi confirma ceea ce izbutise deja în 2011, cînd se încoronase la Roland Garros. Atît de "fit", cum se spune mai nou, jucînd tenisul modern al agresivităţii controlate, inteligentă şi puternică, rezistentă şi bătăioasă. Extrovertită deseori, aruncînd priviri anxioase spre loja ei cînd lucrurile nu mergeau cum trebuie, zîmbind larg, oferind îmbrăţişări la final, după victorii. Răspunzînd spontan, natural şi cu un umor cuceritor la interviuri.

În doar 9 luni, situaţia s-a inversat complet pentru chinezoaică. Făcuse deja în anii trecuţi trei operaţii la genunchiul drept, cel mereu susţinut de tapping-ul colorat. Peste vară, a suferit încă o intervenţie chirurgicală, dar la cel stîng. Iar în scrisoarea trimisă ieri, în care îşi explica decizia de retragere, mărturisea că asta e picătura, chinezească sau nu, care i-a umplut paharul. Imposibilitatea de a se reface astfel încît să redevină ceea ce, cu nici un an în urmă, era. Numărul 2 mondial. Campioană de Mare Şlem.



Tot ieri, o tînără jucătoare australiană, Ashleigh Barty, de 18 ani, campioană la Wimbledon la junioare în 2011, anunţa că îşi ia o pauză indefinită din tenis. Intrată în vîltoarea internaţională de la 13 ani, cu aşteptări aşezate pe umeri, tot mai multe de la sezon la sezon, fata a îndreptăţit laudele timpurii. Foşti jucători o comparau cu Martina Hingis pentru îndemînarea şi inteligenţa ei la cei numai 1,66 metri. Anul trecut, a jucat trei finale de Mare Şlem la dublu, la senioare, Australian Open, Wimbledon şi US Open, alături de Casey Dellacqua.

Anul acesta însă, clasamentul ei s-a deteriorat, mîinile întinse s-au retras, nu toate, dar destule, şi după un US Open încheiat rapid, a decis să se îndepărteze de tenis nu se ştie pentru cît timp. Poate definitiv.



La extremităţile succesului şi ale vîrstei sportive, cele două au luat decizii drastice. Să se retragă, să renunţe, să încheie un capitol sau chiar un roman. Li ar vrea să-şi completeze familia, Barty vrea să se asigure că tenisul e potrivit pentru ea. Pînă la urmă, nu contează ce spun alţii, important e să hotărăşti după cum îţi spun mintea şi inima. Şi să faci ce e mai bine pentru tine. Oricît de dur, de absurd sau de imatur ar părea. Sportul poate fi soluţia în viaţă. Sau nu.