Opinie de Theodor Jumătate » Băiatul ce încă pluteşte pe norul ignoranţei

Şi cît am mai crezut în băiatul ăsta la Steaua! Îmi plăcea, era o atracţie instantanee, avea ceva de Beckenbauer şi Gică Popescu în mişcări, un împărat cu mingea la picior, natural, relaxat şi sigur de el. Aş fi putut paria oricînd oricît pe Chiricheş că va ajunge mare într-un campionat mare.

O voce interioară, slabă, ascunsă, îmi şoptea: "Atenţie cît de mult riscă! Priveşte-l, încearcă mereu să dribleze în situaţii limită, unu contra unu! De ce-şi complică singur viaţa? De ce alege mereu să navigheze pe furtună dacă o poate ocoli?". Îmi spuneam: "Stai liniştit, sînt erori care se corectează. Baza e prea bună. Un an în Anglia şi va pricepe. Va deveni fundaşul cerebral căutat de toţi".

M-am înşelat. Şi ce imensă dezamăgire. Pentru că într-un an în Premier n-a învăţat nimic. "Ca stoper, joci simplu, eşti genial", zicea nu demult Tony Adams, o statuie în centrul apărării Arsenalului anilor ’90. Iar Vlad tocmai asta refuză: simplitatea. Continuă să caute soluţii savante cînd o pasă de cîţiva metri îl poate salva din situaţii critice. Şi nu-i ies. Şi greşeşte. Şi toţi îl iau peste picior.

"Chiricheş e dovada vie a ceea ce nu trebuie să facă un fundaş central", îl caracteriza un suporter al lui Tottenham. L-a decriptat perfect.

Chiricheş se crede infailibil, mai presus decît Beckenbauer şi Gică Popescu, şi e departe de a fi. Nu înţelege o dată pentru totdeauna că el e ultimul apărător. ULTIMUL. Acolo şi-a ales să joace şi acolo n-are dreptul la nici o eroare.

Ne întrebăm de ce managerul Pochettino nici măcar nu l-a oprit în lot sîmbătă, cu Arsenal? Avem şi răspunsul: nimeni nu mai are încredere în el la Londra. Nu dă soguranţă nici antrenorilor, nici colegilor. Şi nu mai e dorit în echipă. Nu pentru că n-ar fi talentat, ci pentru că talentul mai mult îl încurcă.

Fanii lui Spurs îl consideră vinovat de erorile întregii apărări, "românul e imprevizibil, şi asta te face extrem de nervos în apropierea lui". Îi cer "să-şi folosească mai mult creierul decît picioarele". Altfel, "e nevoie de o halbă de bere în plus ca să rezistăm, sedaţi, trucurilor copilăreşti ale lui Chiricheş. Dacă vrem să evităm infarctul. Sper să nu ajungem la glonţul sinucigaş dacă-l mai vedem printre titulari".

Vlad încă pluteşte pe norul ignoranţei. Cît timp îşi va mai permite această ignoranţă? Şi să şuteze cu şpiţul în marele lui talent irosit.