S-a făcut săptămîna de cînd Oleg Protasov s-a întors în Liga 1. Gazde bune şi primitoare, i-am urat mai toţi numai de bine, amintindu-ne, de fapt, amăgindu-ne!, că el ar fi reformat jocul Stelei în cele 5 luni petrecute în Ghencea în toamna lui 2005, că el ar fi omul-spectacol, omul-succes, omul-antrenor.
Vă amintiţi, cumva, ce-a reuşit ucraineanul la şefia roş-albaştrilor, dincolo de false mituri?! Nu prea?! Pe scurt, ca să nu vă plictisesc:
1. În campionat, termină turul pe 2. Preluase Steaua în postură de campioană, ca să ştim de unde pornise la drum.
2. În Cupă, e eliminat, încă din primul tur!, de Rapid. Pardon, de Rapid II! Electromagnetica, pentru cine-şi mai aminteşte.
3. În preliminariile Champions, trece de Shelbourne, dar e lăsat pe dinafară de "pensionarii" de la Rosenborg. Oricît de mare fan al lui Oleg ai fi, nu poţi să nu remarci seria perfectă de rateuri!
Ce-a urmat?! O evadare din cazarma Ghencea şi fuga la Dnepr, pe bani mult, mult mai mulţi şi-un proiect mai tentant. Îl poate acuza cineva?! Nicidecum, toţi rîvnim după mai bine! Cu un sac de bani la dispoziţie şi jucători aleşi pe sprînceană, a continuat spectacolul la Dnepropetrovsk: trei clasări consecutive în afara podiumului, ceea ce în Ucraina e aproape imposibil, în condiţiile în care acolo mereu au existat doar două cluburi, Dinamo Kiev şi Şahtior Doneţk.
Bomboana pe coliva lui Dnepr a pus-o într-un meci de Europa League, din vara lui 2008, cînd a fost eliminat de Bellinzona. Cum, n-aţi prea auzit de Bellinzona?! Nici fanii ucraineni pînă atunci... Urmarea?! I s-a făcut o mare nedreptate, a fost demis!
Mirosul banilor, în nici un caz negri!, l-a ademenit apoi în divizia secundă rusă. Unde altundeva, decît la Kuban?! A stat mai puţin de două luni, pe final de sezon, dar a apucat să-şi treacă în palmares promovarea formaţiei din Krasnodar, pe care n-a putut-o pune în pericol, oricît s-a străduit. Cînd patronul l-a anunţat că a venit criza şi pe la el, Protasov n-a avut nici o remuşcare în a abandona proiectul.
N-a stat decît cîteva luni pe tuşă. Numele fostului mare atacant al Uniunii Sovietice din anii '80 încă atrăgea. Şi-a găsit culcuş cald şi, normal, bine plătit la Iraklis Salonic. Fotbalul din Grecia încă nu se prăbuşise, salariile de sute de mii de euro erau achitate chiar şi de echipele de mijlocul clasamentului.
"Am venit s-o duc pe Iraklis în Europa!", promitea la instalare. Ce-a urmat?! O clasare pe 10, mai aproape de retrogradare decît de eurocupe, apoi 5 eşecuri la rînd, ce i-au adus o altă demitere injustă!
V-am obosit/enervat înşiruind seria de "succesuri" a lui Oleg?! Atunci, despre ultimele trei aventuri ale sale, FK Rostov, Astana şi Dinamo Minsk, n-o să vă mai spun decît că au fost în stilul casei, adică spectacol absolut şi zero realizări.
Ba nu, un amănunt de la Astana merită să fie ştiut. A fost, bineînţeles că total nemeritat!, pus pe liber după un 1-4 acasă cu celebrissima Okzhetpes, un fel de Corona de anul trecut, de pe la noi. Adică retrogradată înainte să înceapă campionatul!
Aceste ultime isprăvi i-au asigurat lui Protasov un concediu fără plată de aproape un an şi jumătate. Nimeni nu se mai înghesuia să-l sune, creditul său de antrenor, umflat artificial cu titlul din Grecia (2003, Olympiacos), se epuizase de mult. Pînă cînd Ion Niculae, sau Dinu Gheorghe?!, s-a gîndit că reformeze puţin şi stilul Astrei, că două trofee într-un an e un pic cam puţin.
Pentru binele conducătorilor de la Giurgiu, să sperăm că n-au şters din agendă numărul de telefon al lui Isăilă, iar omul pe care l-au umilit din 3 în 3 luni va mai accepta încă un come-back, atunci cînd lumea se va sătura de spectacolul oferit de magul Oleg. Pînă atunci, forza Protasov, că sîntem gazde bune şi primitoare, nu?!
{{text}}