Opinie de Luminiţa Paul » O chestiune de etică

Azi, românca dispută finala Turneului Campioanelor, dar haideţi să ne întoarcem un pic la ziua de vineri, atunci cînd ea a întîlnit-o pe Ana Ivanovici în ultimul meci al grupelor. Un joc al rezultatelor, dacă s-ar fi pretat la el sau dacă i-ar fi trecut măcar prin cap, ar fi trimis-o pe Serena Williams acasă. Halep a jucat însă ca şi cum nimic nu era decis, ca şi cum se afla la un turneu obişnuit, într-o zi obişnuită, avînd în faţa ochilor doar prezentul: meciul pentru care a intrat pe teren. Un meci pe care trebuie mereu să-ţi doreşti să-l cîştigi.



A pierdut, în trei seturi. S-a testat, inclusiv fizic, ştiind că uneori e rău să ajungi în faţa unui obstacol mare fără nici un pic de provocare. A urmat ce i-au dictat caracterul şi conştiinţa. "Cine crede că aş fi făcut vreo înţelegere ca s-o scot pe Serena nu mă cunoaşte!" Şi chipul, şi tonul i s-au înăsprit cînd a spus asta. Trei martori o pot confirma. Şi alţi 10-12 care au auzit-o spunînd la conferinţă că nu se teme de nimeni din circuit, nici măcar de Serena.



Poate că pe unii i-a mirat etica ei. Au socotit-o aproape o prostie. Adică, de ce să nu-ţi faci viaţa mai uşoară, dacă se poate? Steve Tignor dă un exemplu din 1981, cu nume mari implicate, Lendl, Connors, Borg, în care interesul propriu a fost deasupra. Nu şi aici. Nu-ţi faci viaţa mai uşoară furişîndu-te, căutînd comoditatea. Nu-ţi faci viaţa mai uşoară pierzînd respectul, punîndu-ţi pe frunte eticheta de fricos. Pur şi simplu, ea nu e aşa.



Ieri, Halep a trecut de semifinale şi şi-a fixat în ultimul act o nouă întîlnire cu liderul mondial. E, pînă la urmă, cea mai frumoasă răsplată pe care o primeşte cinstea în sport. Ocazia de a arăta că eşti mai bun înfruntîndu-l pe cel mai tare.